Randy Nakamura si Steampunk, ca farsa (III)

Putem observa faptul ca Steampunk se inspira atat din perioada Victoriana, cat si din cea SF in primul caz, interventia ornamentala pe care artistii genului artistic discutat o propun, asupra artefactelor, aminteste de placerea pe care victorienii o resimteau fata de obiectele pline de decoratiuni. 

In cel de-al doilea caz, cum ca Steampunk ar fi o subdiviziunea Cyberpunk, se observa dorinta pentru crearea de lume alternativa, ceea ce se intampla in cazul Cyberpunk. Insa cyberspace-ul este o lume malefica si distructiva. Ceea ce nu se intampla in cazul Steampunk. Pentru exemplificare, as propune invocarea filmului Metropolis, din 1927, care prezenta societatea distopica a a crizei dintre muncitori si proprietari. Insa, o re-ecranizare a acestuia in secolul XXI (2002) va prezenta o lume a muncitorilor ”subpamanteni”, deasupra carora traiesc proprietarii, in luxoase apartamente. Filmul s-a presupus a fi realizat intr-o maniera Steampunk, datorita prezentei spiritului victorian, in care muncitorii depindeau de forta masinii si a proprietarului. Dar si in stil Cyberpunk, in care omul se alieneaza prin masina. 

Cert este faptul ca prezenta acestui fenomen artistic in lumea postmoderna aduce in vedere re-valorizarea sau re-gandirea trecutului victorian. Acest lucru deoarece parerea Steampunk-erilor si cea a criticilor difera. De exemplu, criticul R. Nakamura va spune ca invocarea unui trecut victorian ca motiv de ”adorare” sau de re-gandire a prezentului este ciudat, pentru faptul ca epoca victoriana are mai multe parti negative decat  pozitive. Apoi, multi vor spune ca Steampunk nu se constituie ca o entitate artistica individuala distincta, ci este un alt mod de aparitie a Cyberpunk-ului: motivele estetice care includ tehnologia, metalul, sunt prezente si in cazul Cyberpunk-ului. Chiar daca difera prin anumite motive victoriene, sau prin invocarea ”fortei aburului”, Steampunk ramane, in esenta, o alternativa la Cyberpunk.

De asemenea, demn de precizat este si faptul ca in secolul XIX, cand Perioada Victoriana se manifesta in mod preponderent, este influentata de faptul ca amatorii de pictura incep sa aiba dorinta de a vedea, realizat in mod artisitic, ceea ce exista deja in realitate. Insa artistul incepe sa refuze compromisul sau concesiile fata de client. Astfel, in cursul secolului XIX se creeaza o prapastie intre artisti si public, aceasta ”din cauza revolutiei industriale, a declinului mestesugului, a aparitiei unei noi clase de mijloc, a productiei crescande de marfuri ieftine, si a deprecierii bunului-gust”. 

Acelasi lucru se va intampla si in secolul XX, cand artistul recurge la elementul transgresivitatii, al socului, uneori, pentru a crea ceea ce vede, si nu ceea ce i se spune sa creeze sau i se spune sa vada. In secolul XX, artistii devin inventatori, experimenteaza. In acelasi timp, investigheaza si patrund in universul virtual, al Cyberpunk-ului, de exemplu, ca limita a existentei umane. Omul devine mecanizat si interactioneaza, vital, cu masinaria, cu gadget-urile. In acest moment apare Steampunk-ul, ca re-amintire a umanitatii omului fata de masina, si nu ca re-afirmare a omului la mediul mecanizat. Steampunker-ul e constient de mediul mecanizat in care traieste, dar nu-i recunoaste prioritatea fata de viata sa; in universul Steampunk, omul foloseste masina, si nu este folosit de ea, ca in cazul Cyberpunk. Insa prezenta masinii, in ambele medii descrise, este simtita acut si mereu.