Localitatea Ozd, mai demult centru episcopal, este azi un mic sat din județul Mureș ce aparține de comuna Bichiș. Izolat și ferit de ochii turiștilor, satul Ozd adăpostește, la fel ca zeci de alte localități transilvănene, o fostă reședință nobiliară, azi monument istoric de importanță națională. Ozdul în Ridicarea topografică iozefină (1764-1785)
Palatul a fost construit în secolul al XVII-lea și poartă amprenta tradiției constructive renascentiste, atât la nivel planimetric, cât și la nivelul fațadelor și al decorațiunilor. Planul palatului are la bază planul tipic renașcentist, constând dintr-un pătrat cu turnuri circulare la colțuri. Acest tip de plan putea beneficia de o curte interioară (ca în cazul edificiilor de la Medieșu Aurit, Gilău sau Iernut) sau putea fi lipsit de ea în cazul edificiilor de dimensiuni mai reduse, cum sunt castelul de la Cetatea de Baltă și palatul Radák-Pekri din Ozd. De altfel, Cetatea de Baltă se află în apropiere de Ozd, iar între cele două clădiri există numeroase asemănări, ceea ce sugerează o posibilă legătură („înrudire”, fie și numai conceptuală) dintre ele.
O particularitate intrigantă a planului sunt cele două corpuri rectangulare alipite la două laturi opuse ale pătratului. Cele două laturi reprezintă fațada principală a palatului (pe unde se face accesul în clădire) și fațada dinspre parc. Pe fațada principală corpul „alipit” este dispus în axul fațadei, rezultând o fațadă simetrică, în conformitate cu canoanele estetice ale secolelor XVII-XVIII. Pe fațada dinspre parc însă, corpul „alipit” este dispus asimetric și se „sprijină” de unul dintre turnuri prin trei arce, așezate pe trei niveluri. Un astfel de corp alipit (însă mai amplu) există și la castelul de la Cetatea de Baltă, fiind adăugat într-o perioadă ulterioară construcției castelului. Același lucru ar putea fi valabil și pentru corpurile alipite de la palatul din Ozd.
În plus, în imagini de arhivă din perioada regimului comunist, în dreapta corpului „alipit” de pe fațada dinspre parc există alte două corpuri, unul circular, având aceeași înălțime la cornișă cu restul palatului și părând să fie decorat cu un ancadrament renașcentist de piatră, și unul rectangular, mai scund. Amândouă sunt astăzi dispărute.
Deși reședința nobiliară renașcentistă de plan pătrat și turnuri de colț avea, în general, pe lângă funcțiunea de locuire și reprezentare, și un rol defensiv, este improbabil ca edificiul de la Ozd să fi îndeplinit vreodată acest rol. Dimensiunile reduse, turnurile apropiate între ele, golurile ample și numeroase și perioada în care a fost construit edificiul sugerează că planimetria clădirii este mai degrabă rezultatul tradiției constructive renașcentiste, sau al gustului comanditarului, decât rezultatul unei exigențe pragmatice.
La interior, încăperile încă mai păstrează o parte din numeroasele decorațiuni murale originale (distruse în cazul celor mai multe reședințe nobiliare), descoperite cu ocazia înlăturării parțiale a straturilor de tencuială și cercetate în două etape (1998-1999, 2003). Odată cu îndepărtarea molozului din subsol s-au descoperit piese de stucatură, decorațiuni din piatră, cahle și piese de ceramică habană (imagini aici).
Anul construcției și proprietarul inițial ne rămân necunoscute. În lista monumentelor istorice din 2004, apare sub denumirea de „Castelul Pekri”, perioada ”ante 1705; refăcut 1732”. Sunt menționați doi posibili comanditari, Radák István și Lőrincz Pekri, iar studiile istorice recente optează pentru primul dintre ei. Cel de-al doilea, Pekri Lőrincz, a locuit în mod cert în palat și a fost un general curuț ce a participat la răscoala antihabsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, între 1703 și 1711.
Mult mai fascinantă pare însă soția acestuia, Kata Szidónia Petrőczi, una dintre poetele reprezentative ale barocului maghiar. În timpul șederii la Ozd, în numeroasele perioade de absență ale soțului său, Kata Petrőczi s-a concentrat pe literatura ecleziastică reformată și a compus numeroase poezii marcate de teme precum moartea și suferința. Un citat găsit pe internet (nu știm cât de reprezentativ pentru opera poetei) sună cam așa:
I’ve already lost all hope
I don’t wait for joyful hours;
In fact, night and day grieving
I howl my agonies,
And as I suffer,
I consume myself Vilely
And ask for death.
În 1709, clădirea este incendiată de trupele austriece, iar în 1732 este refăcută. În prima jumătate a secolului XX, palatul intră în posesia baronului János Kodradshein și a soției sale, Ilona Teleki. După 1945, castelul trece în proprietatea statului, având același destin ca numeroase alte reședințe nobiliare. Mobilierul, cărțile și obiectele decorative dispar, ansamblul primește diverse funcțiuni: adăpostește birourile CAP, apoi devine școală, cămin cultural, locuință pentru diverse cadre didactice, fără a primi însă reparații. În cele din urmă este abandonat din cauza stării avansate de degradare. Acoperișul se deteriorează considerabil, iar infiltrațiile amenință structura clădirii.
În 1997, fundația creștină Bonus Pastor concesionează proprietatea pentru 99 de ani și începe lucrările la ansamblu, după cum aflăm de pe website-ul lor. Între 1998 și 2001, se înlocuiește integral acoperișul, stopându-se procesul de degradare a clădirii, iar efectele acestei intervenții se fac simțite, pereții începând să se usuce. Domeniul este retrocedat de către statul român fiicei Ilonei Teleki, iar aceasta îl donează fundației, ce continuă proiectele de revitalizare. Grânarul este restaurat ținându-se cont de statutul său de monument istoric, cu anumite modificări necesare și transformat în centru de terapie pentru persoanele ce suferă de diverse forme de dependență.
În prezent, fundația intenționează să restaureze integral palatul și să îl amenajeze ca centru cu funcțiuni multiple. În contextul în care majoritatea reședințelor nobiliare extraurbane din Transilvania se află astăzi într-o stare avansată de degradare, iar exemplele pozitive sunt încă puține, restaurarea corectă a castelului din Ozd ar putea atrage atenția asupra potențialului acestor clădiri și servi ca exemplu de bune practici pentru astfel de inițiative pe viitor.
Pasionații de patrimoniu, chiar și cei fără calificare în domeniu, pot ajuta la restaurarea palatului și chiar locui în el pe perioada voluntariatului. Cei interesați pot afla mai multe de pe site-ul fundației Bonus Pastor.
Localizare:
-
Adresă: sat OZD; comuna BICHIȘ, județul Mureș
-
Coord. GPS: 46.356001, 24.113181
Proiectul moNUmenteUITATE își propune documentarea reședințelor nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întocmirea unei arhive și aducerea lor în atenția opiniei publice, un prim pas ce poate duce la salvarea lor.
sursa:
| Blogul moNUmenteUITATE | Echipa moNUmenteUITATE |
