Poate vă întrebați, și pe bună dreptate, cine este prințul Gunjar și ce legătură are el cu teatrul. Nu vă neliniștiți, veți afla imediat. Ei bine, prințul acesta, Gunjar, deține regatul Aver, dar cu toate acestea este un tânăr trist și bătrân la suflet. Asta până când aude un cântec vulcanic și pasional ce-i bulversează simțirile, făcându-i inima să bată nebunește iar picioarele să danseze singure, prinse în vraja unor cântece săltărețe și voioase ce se auzeau în zare…
Astfel o cunoaște pe Zurinka, fata împăratului Zoralio, cel ce stăpânește țara Arrom, «tărâmul în care nu poți intra decât visând», care și-a trimis copiii prin lume pentru a bucura oamenii prin dans, muzică și iubire. Dar ca în orice poveste, există și o vrăjitoare supărată pe această dragoste nevinovată, și care decide să-i urmărească și să-i împiedice să trăiască fericiți. Astfel periplul celor doi îndrăgostiți devine o fugă din calea Jungaliei, vrăjitoarea cea rea, care va fi înfrântă la final de tatăl Zurinkai. El îi va invita pe cei doi să trăiască în țara Arrom, în țara de dincolo de vise, dar cei doi sunt hotărâți să trăiască o viață adevărată, spunând și altora povestea lor prin dans, muzică și iubire. Aceasta e povestea Zurinkai și a prințului Gunjar, poveste ce ne-a captivat din prima clipă pe fiecare, adult sau copil, în micuța sală a teatrului clujean de păpuși, Puck, în seara zilei de 9 martie 2011, cam pe la orele 18 trecute fix.
Piesa Alinei Nelega, inspirată din basmele și poveștile romani, în regia și ilustrația muzicală a Georgetei Lozincă și traducerea lui Rudi Moca, va avea și o premieră în limba romani pe data de 8 aprilie, ziua internațională a rromilor. E una din puținele piese care intră în zona teatrului social-politic prin intermediul teatrului de păpuși.
«Zurinka» aduce în prim-plan perspectiva greșită și prejudecățile formate în mintea multora despre această etnie; ne face să vedem altfel pe cel de lângă noi, fără a-i acorda din prima clipă «steaua galbenă» a proscrisului. Felul în care actorii Frunzina Anghel, Ramona Atănăsoaie, Laura Corpodean, Lucian Rad, Silviu Ruști, Rareș Stoica, Adina Ungur și păpușile joacă povestea Zurinkai, muzica și dansul lor frenetic și molipsitor, creează un mediu ludic și pașnic, în care toți suntem până la urmă copii și putem accepta «fața celuilalt» fără prejudecăți. Căci, cum bine spunea regizorul Andrei Șerban și alți câțiva actori, teatrul e spațiul unde «lași la ușă toate prejudecățile și preconcepțiile tale». Poate în teatrul adulților mai greu treci acest prag cu inima ușoară, dar credeți-mă pe cuvânt, odată ce pășești în sala lui Puck cel năzdrăvan și te așezi alături de copii, în micile băncuțe, devii un copil într-o mare marionetă; sufletul tău revine la înălțimea unui copil și redevii liber să zâmbești, să râzi și chiar să te sperii de vrăjitoarea Jungalia (ca de altfel mulți copii din sală). Toate aceste emoții conlucrează în interiorul sufletului tău, scoțând la lumină părticica aceea de inocență uitată și rămasă într-un colț din camera copilăriei.
Cred că suntem foarte norocoși că încă ne bucurăm și ne speriem precum copiii la un spectacol de păpuși și mai cred că dacă acesta ar dispărea, noi, cei mari, vom fi primii care-l vom cere înapoi în viețile noastre. O prietenă de la regie descria teatrul de păpuși ca fiind «porția noastră de bucurie». La rândul meu vă invit, ori de câte ori veți avea ocazia, să veniți cu copiii, și chiar și cu copilul copilăriei dumneavoastră la Teatrul de păpuși Puck, sau la oricare alt spectacol de păpuși din țară, numai pentru a mai uita de urât, grotesc, limite și etichete, rasisme și invidii și a vedea din nou ce bine e să fii copil. Și încă ceva, doctorul Puck recomandă «porția de bucurie» în fiecare joi la ora 18.00, iar sâmbătă și duminică la ora 11, și dacă uitați, la ora 12.30. Ca pacient, eu v-o recomand!
Sursă fotografii: http://www.hamlet.ro
