Lumea regizorului Radu Afrim este o lume-puzzle, o lume pe care el o desface în miile de bucăți care o compun, cu fiecare spectacol pe care alege să îl regizeze. Iar tu, spectator, nu te vei simți nicio clipă pasiv în această lume pentru că ți se atribuie un rol precis, acela de a recompune puzzle-ul, niciodată același, deși unele bucăți se repetă. Procesul de reconstituire a Afrimlumii nu este unul la îndemâna oricui și necesită minte deschisă, gust pentru postmodernism, imaginație, umor și multă atenție la detalii. Detaliul este, de altfel, prietenul cel mai bun al acestui regizor român, unic prin stilul pe care alege să îl imprime unor texte din dramaturgia națională sau internațională.
De aceea, dacă plămânii tăi nu reușesc să asimileze particulele de oxigen ale Afrimlumii, dacă nu ai pus o bucată din puzzle la locul său, riști să nu îl înțelegi, să pleci nemulțumit din sală, ca un copil care își pierde răbdarea cu partenerii de joacă, să te sufoci din cauza supremației nonconformismului sau să îl contești pentru că este altfel. Dar, indiferent de starea postvizionare, un lucru este sigur. Nu ai cum să uiți un spectacol de teatru regizat de către Radu Afrim. Decorurile, muzica, mișcarea scenică, jocul actorilor te vor urmări, își vor face loc în discuțiile cu prietenii, în somnul de după-amiază, în minutele rezervate pauzei de cafea, în momentele tale de singurătate și te vor îndemna la visare, la contemplarea detașată a propriei vieți, la ațâțarea propriei nebunii.
Din colecția specială de spectacole a lui Radu Afrim face parte și piesa clasică semnată de către William Shakespeare, Visul unei nopți de vară și pusă în scenă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Multe s-au spus despre acest spectacol de la premiera sa din primăvara lui 2012. Unii cred cu tărie că este o confirmare a ingeniozității și originalității regizorului recunoscut pentru extravaganță, exotismul și irepetabilitatea sa. Alții, dimpotrivă, mormăie cum că de această dată a exagerat mult, a plusat acolo unde ar fi trebuit să pună punct și a neglijat ceea ce ar fi trebuit să sublinieze. Un lucru este, însă, sigur. Cei care știu textul lui Shakespeare greu îl mai recunosc pe acest clasic al dramaturgiei universale, iar cei care nu au citit, până în momentul vizionării, Visul unei nopți de vară pot la fel de bine să creadă, dacă uită ce apare scris pe afișe și pe biletele de intrare, că textul, ca și regia, este unul semnat de către Radu Afrim însuși. Așadar, spectacolul Visul unei nopți de vară aflat în programul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași strigă prin fiecare nuanță din vocea actorilor, prin fiecare indicație regizorală materializată în fiecare personaj, prin fiecare element din decor, prin fiecare notă care compune coloana sonoră, numele lui Radu Afrim.
Folosindu-se de subtilitățile și proprietățile metalimbajului, Visul unei nopți de vară regizat de către Radu Afrim este el însuși un metaspectacol, un spectacol care analizează simbolurile și structurile piesei clasice din care își trage rădăcinile. Numele personajelor se păstrează, unele replici pot fi recunoscute de către cititorii fideli de dramaturgie, intriga este aceeași, în esență, dar cadrul și felul în care se desfășoară acțiunea, identitatea protagoniștilor se supun Afrimtransformării și își demonstrează compatibilitatea cu modernitatea, cu societatea definită de diversitate în care cu toții trăim. Astfel, acțiunea se mută în Atena anului 2012, pădurea shakespeariană este transpusă într-un bar cosmopolit cu o firmă luminoasă mai mult decât relevantă, Forest, iar personajele se confruntă cu toate dramele și provocările societății contemporane: diversitatea sexuală, criza economică, nevoia de divertisment, superficialitatea emoțională, clara stratificare socială.
Distribuția din Visul lui Afrim este și ea una care surprinde prin diversitate și originalitate. Regizorul a ales, așa cum și-a obișnuit deja publicul, să îmbine experiența cu speranța, tinerețea cu maturitatea. Personajele lui Shakespeare sunt preluate în funcție de complexitate, importanță și potențial de a surprinde și de a șoca, pe alocuri, atât de către actori aflați în plină încercare de a se afirma, cât și de către actori deja consacrați, legați printr-o relație de familiaritate de public. Theseu, Egeu, Lysander, Demetrius, Philostrat, Gutuie, Blându, Fundulea, Flaut, Botișor, Subțirelu, Hipolita, Hermia, Helena, Oberon, Titania, Puck, Fir de Păianjen, Măzăriche, Fluturaș sunt câteva dintre numele de botez pe care William Shakespeare le-a ales pentru eroii săi și pe care Radu Afrim le-a atribuit actorilor naționalului ieșean pentru a le purta aproape trei ore pe scenă într-un spectacol care nu seamănă cu niciun alt spectacol gândit după o piesă a clasicului dramaturgiei universale. Norocoșii Loredana Cosovanu, Vlad Volf, Andrei Grigore Sava, George Cocoș, Doru Aftănăsiu, Anne-Marie Chertic, Cosmin Maxim, Livia Iorga, Ovidiu Ivan, Dumitru Năstrușnicu, Cătălin Ștefan Mîndru, Horia Veriveș, Daniel Busuioc, Cătălina Antal, Ionuț Cornilă, Cristina Pădurariu, Diana Roman, Anca Pascu, Alexandra Acalfoae, Loredana Bran, Tatiana Grigore, Cristina Hohan, Minodora Lungu, Mădălina Munteanu, Amalia Olaru, Sebastian Albișteanu, Andrei Bibire, Daniel Chirilă, Alex Iurașcu, Radu Homiceanu au știut să și le însușească cu firesc și, în același timp, cu originalitate, surprinzându-i pe cei din sală și trezindu-le sentimentul de familiaritate.
Pădurea, respectiv barul Forest, oferă spațiul pentru descătușarea unor personalități impresionante și pentru țeserea unor intrigi care își vor păstra întotdeauna aerul de actual, indiferent de perioada în care își vor găsi locul. Povești de dragoste, afaceri de familie și numere de cabaret le dezvăluie celor din sală mai multe lumi cuprinse în același desfășurător. Radu Afrim reușește să aducă idilele ai căror protagoniști sunt Lysander, Demetrius, Hermia și Helena în atmosfera unui bar supraaglomerat din cauza încărcăturii sexuale, a diversității numerelor artistice oferite și a amestecului de influențe. Privindu-i alegerile pe care le-a făcut împreună cu scenograful Iuliana Vîlsan, ca spectator nu te poți hotărî între baroc, modern și burlesc. Tehnica postmodernistă de care Afrim se folosește te ajută, însă, să înțelegi că nu este vorba despre o alegere, ci despre o asimilare, o acceptare a întregului diversității.
Actorii care însuflețesc personajele shakespeariene în piesa regizată de către Radu Afrim reușesc să facă echipă pentru a crea atmosfera unei piese clasice ajunsă în perioada sa de răzvrătire, de altfel. Deși sunt nume care se remarcă mai mult decât altele, la finalul reprezentației nu se poate spune că vreun personaj nu a fost reprezentat pe măsură. E drept, însă, că li se potrivesc rolurile ca niște alter ego-uri în căutare de matcă, în special actorilor Horia Veriveș, Doru Aftănăsiu, Anne-Marie Chertic, Cătălin Ștefan Mîndru, Ionuț Cornilă, Vlad Volf. Astfel, Doru Aftănăsiu este un Theseu plin de el și fin cunoscător al dedesubturilor lumii oamenilor de afaceri rău famați, Vlad Volf un îndrăgostit-pradă ușoară pentru nehotărâre și seducție insistentă, iar Ionuț Cornilă un tată isteric și interesat.
Cu rădăcini vintage, cu strălucire de glob disco și cu accente de burlesc, cu structură de spectacol de cabaret, cu un generos amestec de muzică, dans, imagine, Shakespeare, Afrim, postmodernism, spectacolul Visul unei nopți de vară este o călătorie pentru care știi sigur că ți-ai luat bilet, dar care te surprinde cu fiecare secvență care îți trece prin fața ochilor, prin sticla propriei percepții, a propriei deschideri și a propriei disponibilități de a învăța, de a cunoaște, de a explora, de a înțelege. Nu îți garantează nimeni că îți va plăcea până la limita adorației și a dependenței, dar cu siguranță poți fi convins că nu vei mai pleca același spectator de teatru din sală. A merge la un spectacol regizat de către Radu Afrim este ca și cum ți-ai testa limitele deschizându-ți parașuta propriului gust și sărind în neantul poveștii care ascunde alte și alte povești.
