Gripa cancelarului Lucian Blaga

Meritele lui Lucian Blaga (1895-1961) ca profesor de filosofie, academician ori membru al corpului diplomatic au fost unanim recunoscute de biografii săi. Însă, debutul acestuia în diplomație a fost prezentat cu zgârcenie.

Primul contact al lui Lucian Blaga cu Ministerul Afacerilor Externe datează din 28 decembrie 1921, când poetul i-a scris ministrului Gheorghe Derussi, rugându-l să-l numească în funcția de cancelar la consulatul României din Paris. Blaga și-a argumentat cererea prin faptul că ar fi progresat din punct de vedere literar, dacă intra „în contact cu Occidentul“. În aceeași zi, G. Derussi și-a pus rezoluția pe solicitarea poetului: „Recomand călduros numirea (…), mai ales că la Paris nu avem, încă, un ardelean“. Pentru numirea lui L. Blaga, Alexandru Vaida Voevod (1872-1950) a intervenit personal la premierul Ion I. C. Brătianu (1864-1927), prin Raportul cu nr. 863.

În acest context, la 5 ianuarie 1922, G. Derussi l-a informat pe Regele Ferdinand (1914-1927) că în cadrul ministerului de Externe avea liber un post de cancelar, propunându-l pe Lucian Blaga pentru învestirea în funcție. Regele Ferdinand l-a numit cancelar pe Lucian Blaga, începând cu 1 ianuarie 1922, prin decretul cu nr. 76/5 ianuarie 1921.

Lucian Blaga a fost informat, la 11 ianuarie 1922, de numirea la post, fiind invitat să se prezinte la minister pentru depunerea jurământului de credință și primirea atribuțiilor funcției încredințate. Cu toate astea, Lucian Blaga nu s-a prezentat să depună jurământul, informându-l pe G. Derussi, la 16 ianuarie 1922, că, fiind bolnav, nu se putea deplasa de la Cluj la București. În această situație, Blaga a solicitat un concediu medical până la 15 aprilie 1922, anexând o adeverință medicală, semnată de doctorul Constantin Stanca, șeful Clinicii de Obstetrică-Ginecologie din Cluj, din care rezulta că suferea de anemie, cauzată de o „gripă îndelungată“. Concediul i-a fost aprobat, însă la 28 martie 1922, Blaga i-a solicitat lui Ion G. Duca (1879-1933), ministru de Externe, să-l disponibilizeze „fără plată de salariu“, începând cu 1 aprilie 1922, menționând că trebuia să termine câteva proiecte literare, care nu îi permiteau să se prezinte la lucru în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Prin raportul cu nr. 14.821/4 aprilie 1922, I. G. Duca i-a propus regelui Ferdinand disponibilizarea lui Blaga. Suveranul a semnat, la 7 aprilie 1922, decretul eliberării din funcție a lui Blaga. După o pauză de șapte ani, Lucian Blaga a revenit ca salariat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe în anul 1927.