Actor român de teatru și film, Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949 în Călimănești jud. Vâlcea într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general.

De mic a visat să fie actor, iar la 6 ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, făcând din această meserie o pasiune.

După terminarea liceului din Călimănești, între anii 1967 și 1971 urmează Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, Secția Arta Actorului, clasa prof. Constantin Moruzan, unde se remarcă prin talentul și pasiunea sa pentru actorie, de altfel este și premiat în 1967 cu „Premiul Criticii, Cel mai bun actor al anului 1997” pentru interpretarea sa din teatru Glagoliev și Fouquiller Tinville.

Între anii 1971 și 1973 este actor la Teatrul de Stat Tg. Mureș, în 1973 se angajează la Teatrul Mic din București, unde interpretează roluri însemnate.

În 1978 este remarcat de regizorul Stere Gulea și distribuit în filmul „Iarba verde de acasă”, unde interpretând rolul unui tânăr proaspăt absolvent al facultății de matematică care este în situația de a alege să rămână pe lângă profesorul lui, ca asistent, acceptând anumite compromisuri, sau să devină profesor de țară, alege a doua variantă, este remarcat de publicul cinefil pentru calitatea sa interpretativă și devine foarte cunoscut și apreciat.

Având o capacitate deosebită de a ieși din propria piele, pentru a deveni personajul întrupat, rolurile în film încep să curgă: „De ce trag clopotele Mitică” (1981), Moromeții (1988), Senatorul melcilor, Orient Expres, Filantropica etc.

După Revoluție devine director adjunct Artistic la Teatrul Odeon.

Din 1996 este numit profesor Universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ București iar în 2000 este numit rector. (cinemagia.ro)

Actoria este o oglindă, care reflectă societatea, în speranța că aceasta, privindu-se în oglindă, se mai corijează. Oricum, să nu ne facem iluzii, pentru că actoria și teatrul niciodată nu vor schimba lumea. (opiniastudenteasca.ro)

Am luat o hotărâre la un moment dat, tot murim, măcar să nu mor taciturn. Eu nu fac ceva, nu mă zbat, nu propun sau spun pentru mine. (opiniastudenteasca.ro)

Eu cred că nu există om rău la origine, ci doar proști și deștepți sau inteligenți. Nu, deștept, pentru că e o diferență mare, inteligentul este un individ care poate să aibă răspunsul cel bun a doua zi, după ce macerează, după ce cântărește, deșteptul răspunde pe loc. (opiniastudenteasca.ro)

Nichita zicea că cel mai periculos e adevărul, iar cel mai important e drumul spre adevăr, fiindcă adevărul are ceva criminal. Toți guvernanții noștri, din ’90 încoace, au dat întruna dovadă de multă inteligență. Prin eșecurile repetate pe care le traversăm, toată lumea crede că guvernanții noștri, de-a lungul vremii, erau proști. Dar eu cred că au fost și sunt extrem de inteligenți, numai că sunt rău intenționați. Acest lucru e vizibil cu ochiul liber. (jurnalul.ro)

De ani de zile, aud peste tot la noi expresia: „interesele țării noastre sunt să…”. Dar eu nu pot fi de acord cu interesele țării mele care a bombardat Iugoslavia, singura țară vecină cu care nu aveam conflicte. Așa cum a spus un mare actor de-al nostru, Vasile Nițulescu, atunci când văzuse o hartă într-o vitrină: „Dintre toți vecinii noștri numai Marea Neagră ne iubește!”. Interesul țării noastre este acum să nu mai vedem realitatea și să fim de partea celui pe care noi îl credem mai puternic. Onoarea nu mai contează. Nici credința! Unde-i onoarea, unde-i demnitatea și până la urmă unde-i adevărul? (jurnalul.ro)



sursa foto: ciao.ro