Fiecare dintre noi a experimentat, măcar o dată, acel sentiment ciudat de teamă-plăcere care te apropie de cineva sau de ceva. Înțelegerea totală ți-e străină, lipsa de înțelegere în profunzime îți stă în coastă, nu ești stăpân pe ceea ce ți se întâmplă, inima îți bate tare, creierul îți transmite semnale contradictorii, dar, totuși, se produce o empatie, o empatie între tine și autor, dacă este vorba despre lectura unei cărți, și îți testezi limitele. Poate să fie un personaj feminin inexistent și acolo, înfipt în rândurile prozei ca stâlpul unei case, o Fata Morgana de împrumut, poate să fie un paragraf care te face să simți fizic un gust sălciu sau o tristețe care nu este doar a ta, ci a câtorva generații, impulsul. Important este să te lași “pișcat” de senzații.
Un autor care prin scrierile sale are un asemenea impact este Dorin David, publicat în 2014 de către Editura Adenium din Iași cu volumul de proză scurtă „Uși, ferestre și alte proze”. Încă din primele rânduri ale cărții lui Dorin David, o colecție de texte apărute de-a lungul timpului în reviste culturale ca Vatra, Tribuna, Astra. Literatură, arte și idei și nu numai, răzbate aura filosofică pe care acesta și-a întărit-o și prin studiile pe care le are.
Astfel, Dorin David a absolvit Facultatea de Filosofie și Masteratul în Filosofia Umanului la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, și-a dat doctoratul la Universitatea “Transilvania” din Brașov, a participat la stagii de cercetare în Departamentele de Studii Religioase din cadrul Universităților din Groningen și Zurich și este fascinat de scrierile lui Mircea Eliade și ale lui Ioan Petru Culianu. Mai mult, se poate afirma chiar, fără teamă de a greși, că Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu sunt unii dintre prietenii săi cei mai buni de joacă pe tarlaua construcției narative.
Lumea aceea din spatele lumii materiale, lume pe care nu o putem palpa și nici atesta prin dovezi concrete, ci doar prin semne, îți suflă în ceafă prin intermediul personajelor pe care le animă Dorin David în Uși, ferestre și alte proze. Construcția narativă, în aparență simplă, de care acesta se folosește, are la bază propoziții tăioase ca un cuțit proaspăt ascuțit, descrieri de un realism țipător și un fir care se încâlcește pe parcurs. “Ușile” și “ferestrele” lui Dorin David sunt punți de trecere dintr-o lume în alta, din real în magic și din magic din nou în real. Stranietatea fiecărei întâmplări care se lasă spusă în carte, uneori și în 3-4 pagini, persistă mult după terminarea lecturii, iar fenomenele paranormale, lumea de dincolo, iluzoriul fac din această lectură una încărcată de semnificații care transcend filosoficul și religiosul, deopotrivă.
Fie că este vorba despre universul virtual, cel posibil odată cu progresul tehnologic, fie că este vorba despre o simplă călătorie într-o altă țară, de un jurnal secret, de locurile copilăriei, de o iubire neînțeleasă, de o stare spirituală care afectează și materialul, fie că este vorba despre atracția sexuală sau de lumea creată de un scriitor, Dorin David reușește să pună totul sub semnul întrebării, să reflecte materialul narativ în oglinzi care dau senzația de iluzoriu, de incredibil, de număr de magie, de “uite-o, nu-i”. Chiar dacă un personaj de-al său trăiește preț de 3-4 pagini, detaliile prin care îl construiește și precizia cu care pune la locul său fiecare element desprins din real și fiecare pată de magic îl face un personaj extrem de puternic.
Este suficient să citești o singură proză de-a lui Dorin David pentru a rămâne marcat. Poate nu rezonezi cu ce ți se spune în Amicul meu, în Amorțeala, în Ascunzătoarea, dar ești atras de lumea din CityPower, din Darul, din Deșertul, din Expediția sau din Ieri. Sau poate, dimpotrivă, ai rămas înfipt în paginile rezervate pentru:
- Inscripția
- Insomnia
- Insula verde
- Întâlnirea
- Jocul
- Jurnalul pierdut
- Mahmureala
- Mărturia
- Noaptea
- Pe cărare
- Piesa de teatru
- Planeta virtuală
- Povestirile
- Strania întâmplare petrecută după vizionarea filmului
- Ușa
Oricum ar fi, vei purta amprenta prozei lui Dorin David în palmă. Și mai are o calitate acest autor: te face să îți dorești să te metamorfozezi într-un căutător de comori ascunse ale subînțelesurilor. Iar colegii săi de maidan literar, Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, nu îl lasă o clipă singur.
De la prima până la ultima pagină, „Uși, ferestre și alte proze” se dovedește a fi o lectură-capcană, o lectură din care, odată prins, nu mai reușești să ieși mult după ce ai călcat apăsat pe punctul ultim, chiar dacă te tragi pe brânci. Dar nici nu îți dorești să ieși. Cunoscându-i puterea, Dorin David se folosește de timpul prezent, un prezent din care nu știi dacă te vei trezi în viitor sau în trecut la final, pentru a-și duce personajele pe cărarea dintre real și iluzoriu, dintre concret și spiritual. Așa că, dacă îți vine să ai o discuție prietenoasă, cu glas tare, cu o fantomă din trecutul tău sau cu o prezență în spirit a cuiva drag în viața ta actuală, după ce bifezi la categoria văzute și pagina cu numărul 179 a cărții apărute în 2014 la Editura Adenium din Iași, să nu te mire, nici să nu te sperie. Este unul dintre cele mai firești lucruri pe care le-ai putea face.
