O remarcabilă poveste adevărată, bestseller internațional și o carte mult îndrăgită, care îndeamnă la o reflecție adâncă asupra unui trecut ce nu trebuie uitat.
În martie 2000, un geamantan a sosit la un centru educațional despre Holocaust, pentru copiii din Tokio. Pe exteriorul lui scria cu vopsea albă: Hana Brady, 16 mai 1931 și Waisenkind – cuvântul german pentru „orfan”.
Copiii care au văzut geamantanul au pus o mulțime de întrebări. Cine fusese Hana Brady? Ce se întâmplase cu ea? Ei au dorit ca Fumiko Ishioka, custodele centrului, să afle răspunsurile. Într-o călătorie plină de suspans, Fumiko a căutat indicii în Europa și America de Nord. Misterul geamantanului a purtat-o cu 70 de ani în trecut, iar ea a descoperit cu oroare tragedia unei familii a cărei viață fericită într-un orășel cehoslovac a fost distrusă de invazia naziștilor.
Aceasta este povestea care a declanșat succesul uimitor al „Geamantanului Hanei”. De la prima sa ediție, în 2002, cartea a obținut mai multe premii decât orice altă carte canadiană pentru copii din ultimii 30 de ani. A fost tradusă în zeci de limbi și a schimbat mii de vieți.
KAREN LEVINE este producătoare radio și a lucrat mai bine de 25 de ani la emisiunile postului CBC. A obținut multe premii pentru documentarele ei, inclusiv două Premii Peabody, considerate echivalentele Premiilor Oscar în industria radiofonică. Inițial, Karen a creat Geamantanul Hanei ca pe un documentar radiofonic, pentru ca ulterior să-l transforme într-o carte. După lansarea cărții, ea a fost invitată să se întâlnească cu copii din Japonia, Australia, Franța, Germania, Anglia, Statele Unite și, bineînțeles, din Canada. Locuiește la Toronto cu partenerul ei de viață și cu fiul ei.
„O moarte timpurie este întotdeauna un eveniment foarte trist, și cu atât mai mult moartea unui tânăr, a cărui viață promite atâtea pentru viitor. Există multe istorii sfâșietoare de pierderi ale potențialului uman în tragedia Holocaustului… În minte ne apare imediat Jurnalul Annei Frank, dar Geamantanul Hanei unește între ele mai multe lumi. Este relatarea remarcabilă și emoționantă a felului cum curiozitatea copiilor japonezi a inspirat-o pe Fumiko Ishioka, profesoară la Centrul despre Holocaust Tokio, să pornească în anul 2000, la jumătate de secol după Holocaust, într-o căutare epopeică, pentru a conferi „viață” unui nume care apărea pe un geamantan dat uitării – unul dintre miile de geamantane confiscate în lagărul morții de la Auschwitz.
În mod extraordinar, geamantanul acela modest le-a îngăduit copiilor din toată lumea să afle prin intermediul Hanei povestea teribilă a celor întâmplate și în același timp să-i îndemne să țină seama de avertismentele istoriei. Povestea Hanei ne reamintește tuturor să fim mereu vigilenți față de neomenie, prejudecăți, intoleranță și consecințele teribile ale tăcerii, indiferenței și apatiei.
Cartea aceasta va fi un instrument util pentru profesorii din Africa de Sud, care predau unor copii foarte îndepărtați în timp și spațiu de evenimentele groaznice ale Holocaustului. Nimeni nu poate pricepe cu ușurință persecutările și morțile a milioane de oameni. Putem înțelege dimensiunile tragediei numai prin intermediul poveștilor personale. Hana a provenit dintr-o familie obișnuită de evrei și, ca orice fată, a avut speranțele sale modeste și visuri de viitor. Viitorul acela i-a fost însă negat, pur și simplu din cauza originii, nu pentru vreo faptă a ei sau a părinților ei. Tinerii de aici, din Africa de Sud, vor putea să se identifice cu visurile Hanei și să recunoască legile discriminatorii votate împotriva familiei ei, să recunoască excluderea ei din societate, întemnițarea părinților și necesitatea asumării de responsabilități proprii adulților cu mult înainte ca așa să fi fost firesc. Toate acestea vor rezona cu tinerii sud-africani, pe măsură ce ei vor învăța despre propria lor istorie plină de suferințe. Luptându-ne cu greutățile născute din clădirea unei Africi de Sud noi, cartea aceasta ne va ajuta să ne amintim că toți oamenii trebuie să fie prețuiți și considerați valoroși, indiferent de deosebirile dintre ei, și că, doar prin această atitudine, vom crea finalmente o societate mai omenoasă și mai dreaptă.
Hana și-a dorit să devină profesoară. Cu certitudine, prin cartea aceasta micuță, visul ei s-a realizat.”
— Arhiepiscop Emeritus Desmond Tutu, președinte al Fundației sud-africane pentru studiul Holocaustului
Geamantanul Hanei este o poveste adevărată care se petrece pe trei continente de-a lungul a aproape șaptezeci de ani. Ea aduce laolaltă întâmplările prin care au trecut o fetiță și familia ei din Cehoslovacia în anii 1930-1940, o tânără și un grup de copii din Tokio, și un bărbat din Toronto, în vremurile moderne.
Între anii 1939 și 1945, planeta noastră a fost cuprinsă de război. Dictatorul nazist Adolf Hitler dorea ca Germania să conducă întreaga lume, iar în centrul planurilor sale figura eliminarea brutală a evreilor de pe fața pământului. Pentru a scăpa de „dușmanii” lui, Hitler a înființat în toată Europa zeci de lagăre, numite „lagăre de concentrare”. Femei, bărbați și copii evrei din aproape toate țările de pe continent au fost deportați; au fost smulși din locuințele lor și trimiși în aceste lagăre, unde au fost supuși unor suferințe îngrozitoare. Mulți au murit din cauza foametei și a bolilor. Majoritatea au fost omorâți. În aceste lagăre ale morții, dar și în alte părți – unde slugile lui Hitler i-au îndeplinit planul sinistru –, au fost uciși șase milioane de evrei, dintre care un milion și jumătate au fost copii.
În 1945, războiul a luat sfârșit și întreaga lume a aflat despre ororile petrecute în lagărele de concentrare. De atunci, oamenii au încercat să înțeleagă mai multe despre ceea ce în prezent este numit „Holocaust”, cel mai sinistru exemplu de crime în masă – sau genocid – din istoria omenirii. Cum a fost posibil să se întâmple așa ceva? Cum ne putem asigura că nu se va mai repeta niciodată?
În Japonia, un stat care a fost aliatul Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial, atenția acordată istoriei Holocaustului este relativ recentă. Un donator japonez anonim, care a dorit să contribuie la toleranță și înțelegere între popoare, a decis că era important ca tinerii din Japonia să cunoască mai multe despre acest capitol al istoriei mondiale. Prin eforturi proprii, el a înființat și a dotat Centrul de Resurse și Educație despre Holocaust din Tokio, care este dedicat acestui scop.
La un Forum al Copiilor despre Holocaust, care a avut loc în anul 1999, două sute de elevi din școli din Tokio s-au întâlnit cu Yaffa Eliach, supraviețuitoare a Holocaustului. Ea le-a povestit cum aproape toți evreii din satul ei, tineri și bătrâni, au fost omorâți de naziști. La sfârșitul prelegerii, Yaffa le-a reamintit că aceia care dețin puterea de „a asigura pacea în viitor” sunt copiii. O duzină de copii japonezi i-au primit cuvintele cu brațele deschise și au înființat gruparea „Small Wings” („Aripioarele”). În prezent, membrii acestei grupări, cu vârste cuprinse între opt și optsprezece ani, se întâlnesc lunar. Ei publică un buletin informativ, ajută la desfășurarea acțiunilor din Centrul de Resurse și Educație despre Holocaust din Tokio și se străduiesc să atragă interesul altor copii japonezi asupra istoriei Holocaustului. Ei sunt îndrumați de Fumiko Ishioka, directoarea Centrului Holocaustului.
Geamantanul – geamantanul Hanei – este o cheie pentru succesul misiunii lor. În interiorul lui se găsește o poveste plină de tristețe, dar și de bucurie, un memento al brutalităților trecutului și al speranțelor pentru viitor. (Introducere, Geamantanul Hanei)
