Roots Revival este un proiect care s-a născut în 2013 și își propune să reinterpreteze cântece tradiționale românești, aducând împreună improvizația de jazz, temele folclorice din țările de origine ale muzicienilor și compoziții originale. Creatorul său, artistul iranian Mehdi Aminian, crede că România are o identitate unică a muzicii, tocmai de aceea, cele două teme de până acum ale proiectului, Maramureș și Maria Tănase, au în centru forța folclorului românesc.
Pentru Colors of Maria Tănase, pe scenă urcă, pe lângă instrumentiști, două soliste vocale: Monica Mădaș, absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică București, cântăreață, compozitoare și păpușar, și Maria Casandra Hauși, născută în Baia Mare și o continuatoare a meșteșugului „horilor în grumaz”, învățat de la Nicolae Pițiș. Maria Casandra Hauși este absolventă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, „Facultatea de canto și artă scenică”, clasa domnilor profesori Gheorghe Roșu și Alexandru Fărcaș (fostul director al Operei Române din Cluj) și deținătoarea Trofeului și Marelui Premiu „Maria Tănase” înmânat de către maestrul Tudor Gheorghe.
Ascultându-i pe cei de la Roots Revival, simți cum vibrează în aer universalitatea mesajului transmis prin muzică și te cuprinde un dor nebun de rădăcini și o dorință de nestăpânit de a înțelege toate culturile care se întrepătrund pe scenă.
Cum a apărut ideea înființării acestui proiect?
Monica Mădaș: Ideea proiectului a apărut când l-am cunoscut pe Mehdi și am povestit într-un tren, în drum spre Brașov. La Brașov era un festival de folclor, în piața de lângă Biserica Neagră. Mehdi a început să cânte la ney muzică persană, eu am improvizat muzică românească. Sunetele s-au întrepătruns foarte frumos.
Mehdi spunea că el a călătorit foarte mult și că, de fapt, avea ideea asta, dar nu știa de unde să înceapă. Și întâlnirea noastră a fost punct de pornire. După aceea, a început să caute muzicieni, a luat legătura cu vreo 300 de muzicieni, din câte am înțeles, din toate zonele lumii și a făcut o selecție. Primul capitol al proiectului a fost Maramureș, în septembrie anul trecut. A urmat capitolul doi, Maria Tănase, pentru că ne-am gândit că ar fi frumos să facem puntea de legătură între Maramureș și Maria Tănase. De aceea am invitat-o și pe Maria Casandra Hauși.
Iată continuarea interviului cu diacriticele corespunzătoare, păstrând formatul original:
Cum a reacționat publicul, în zonele în care ați mers, având în vedere amestecul de culturi?
Monica Mădaș: Publicul a reacționat foarte bine, tocmai pentru că venim din zone diferite, cu o muzică influențată de atâtea culturi, din 6 țări mai exact. Cred că publicul e prins de drum, de călătoria noastră, e o experiență care a ajuns la sufletul lui.
Aveți un anumit public țintă?
Monica Mădaș: Cei care doresc să vină la concertele noastre sunt publicul nostru, de orice vârstă și orice cultură. Nu ne-am făcut un target anume.
Pe tine ce te motivează să fii în acest proiect?
Monica Mădaș: Cred că proiectul m-a ales pe mine. Sunt foarte fericită să lucrez cu acești muzicieni excepționali. Eu sunt de meserie păpușar și e, cu atât mai mult o experiență extraordinară. Sigur, știu folclor de când eram mică, de la părinții mei. Bunicul meu a fost violonist, tatăl meu cântă la taragot, mama mea îmi cânta de mică. Am cântat tot timpul așa cum am simțit și așa cum am auzit. Maria Casandra Hauși: În primul rând, e important pentru dezvoltarea mea profesională. Apoi, interacționez cu atâtea culturi, cu atâtea tipuri și genuri de oameni, dar ne găsim puncte comune. Avem aceeași dragoste și aceeași pasiune pentru muzică și pentru artă. Pe unii dintre ei am impresia că îi cunosc de o viață, ne simțim ca și cum am fi între frați.
Redescopăr multe cu percuționistul din Spania, Alexis Tobias Sabater, de exemplu că acel cântec de seceriș al nostru, din Maramureș, Lăpuș, se aseamănă foarte bine cu un cântec de-al lor, tot de seceriș, segar. E clar, ceva ancestral. Este minunat cum o femeie de la noi de la țară, când lucra și se gândea la virtuțile sufletului, avea același gând cu o femeie de la ei din țară. Sau muzica din Iran, cu doina noastră românească. Și ei au aceleași lovituri de glotă.
Vreau să se știe că în acest proiect fac două lucruri distincte: interacționez cu toți muzicienii și încerc să improvizez, dar nu merg mai departe decât îmi permite ethosul și melosul românesc și cânt și separat, fără acompaniament, a cappella, doina și hora (horea) din Maramureș, Lăpuș.
„Eu port pe umeri călăreți străbuni / Și zbor cu ei oriunde-n lume / Sub umeri port o pajă albă / Născută dintr-o cusătură largă / Mâinile să mi-i le arădic, / Să văz sub cerul Sfânt, / Cât sunt de mic.”
Se poate universaliza muzica Mariei Tănase?
Maria Casandra Hauși: Da. Se tot spune că Maria Tănase este reinventată. Eu nu pot să o reinventez pe Maria Tănase. Ea se reinventează. Dar, de exemplu, cu punerea în scenă a lui Radu Afrim, care o are în centru pe Maria Tănase, nu am empatizat. Legat de ce transmiți într-un spectacol de genul acesta, este foarte important ce transmit cu inima, dar trebuie să transmit și cu mintea. Mintea, precum rugăciunea, o cobori în inimă. Artistul trebuie să aibă și rațional și suflet mult.
În afara țării, acest spectacol cu Maria Tănase a avut succes pe oriunde a plecat. Vorbim despre Maria Tănase ca despre un fenomen. Au preluat-o și cei de la Pink Martini și Alexandru Bălănescu. Este punct de reper pentru folclorul românesc în afară și nu numai. Este singura care a reușit să tălmăcească cuvântul în cântat. Interpretarea ei vocală pentru mine este un punct de vedere extraordinar. Dar, dacă mă uit în urmă la muzica tradițională, mă întorc spre Nicolae Pițiș, desemnat de către UNESCO „Tezaur Uman Viu”, merg la Anuța Tite, la Grigore Leșe, la adevărații rapsozi populari, la sursă, la izvor.
Cântați și în duet voi două în spectacol?
Maria Casandra Hauși: Avem un dialog muzical, da, eu și cu Monica. Eu cânt și cu instrumentiștii, dar și singură, după cum spuneam, fără acompaniament. Dar, când improvizez muzical, nu pot să nu mă gândesc și la sfaturile primite. Nu poți să duci până la isterie momentul tău, nu poți lăsa un cal sălbatic să te zdruncine, trebuie să îl stăpânești.
K. S. Stanislavski ne spune în cartea „Munca actorului cu sine însuși” să nu duci momentul tău până la isterie; jucând „în general” nu e trăire scenică, nu astfel reușești să te transpui, consumi doar energie și atât. Apoi îmi amintesc ce mi-a spus Nicolae Pițiș, rapsodul popular, „ciobanul de la oi”; mi-o zis: „când horești, să nu hii fugă, să nu hii cu clocotiș pă tine, să nu știi lumea ce zici de tine”. Este exact același lucru.
Cum a fost receptat, până acum, acest turneu în orașele în care ați fost?
Maria Casandra Hauși: Muzica asta tradițională e ca îmbrățișarea mamei. Toate problemele de pe lume ți le ia, parcă. Eu merg prin țară și cu badea Pițiș și publicul este fascinat de dânsul. Oamenii care îl ascultă nu-l pot înțelege pe întreg, pentru că dânsul folosește multe expresii arhaice, un limbaj străbun de care noi ne-am desprins, însă ei iubesc să îl asculte, că îi „gâdilă la ureche”.
El îmi spune adesea, în cei 5 ani de când cânt cu dânsul: „Fată, să horești cu curaj, cu dragoste și cu tine. Tu a’ci la mine poți să arzi ca pe scenă. Horea lui Pintea, Do’mne Dumnezeule, ce-mi place glasu’ aista, când oi zice-o, nu te păzi veci. Să gândești ce spui, vorbele să-ți hie vorbe, anume, zău, asta nu-i purtată, asta-i întinsă și-n inimă. S-o mai lași hodini, s-o agați de sus, de-acolo să ai pornirea, că de-acolo îi.”
Ce te ajută să intri în stare înainte de a urca pe scenă?
Maria Casandra Hauși: Bucuria de a putea transmite mesajul pe care muzica pe care o interpretez îl are de transmis.
Și ce te motivează să alegi un proiect?
Maria Casandra Hauși: Până acum nu a trebuit să fac o selecție, tot ce mi s-a propus, mi s-a potrivit. Am colaborat și cu Blanoz, am fost invitată la Radio Guerrilla, am combinat poezia populară cu poezia cultă, pe ritmuri de drum and bass.
Ce ai învățat din cariera Mariei Tănase? Ce reprezintă pentru tine Maria Tănase?
Maria Casandra Hauși: Avea o tărie de caracter care se simte în cântat. Îți dai seama că a suferit enorm, dar că este o luptătoare. Văd așa, un gladiator în Maria Tănase. În străfund simți durerea aceea, dar când este mărturisită este cântec de izbândă, precum este și doina.
Monica Mădaș: Pentru mine Maria Tănase, a cărei muzică o știu de când eram mică, dar pe care nu am început să o cânt decât atunci când am ajuns să cânt pe scenă cu muzicieni, în Londra, cu muzicieni englezi care iubesc muzica românească, e un muzician complet. Cânt folclor din toate zonele României cu aceeași bucurie în suflet și patimă. În repertoriul meu cu muzicienii din Londra am ales o piesă cu ea. Am înțeles mult mai multe despre Maria Tănase în momentul în care am intrat în proiectul Roots Revival și, cântând, m-am legat de ea.
Te ajută să îți înțelegi mai bine rădăcinile acest proiect?
Monica Mădaș: Mă ajută foarte mult, mai ales că eu am plecat din România acum șapte ani și jumătate. Stau în Londra și mă ia câte un dor din ăsta năpraznic de casă. Dar constat că rădăcinile mele s-au extins și în altă parte. Cânt și jazz foarte mult și mi-a fost greu să îmi aleg o carieră doar de jazz. Mă simt legată de folclorul românesc și aș vrea foarte mult să fac o îngemănare între jazz și folclor.
