I se spune Floare de Colț și este născută la granița dintre zodiile Racului și Leului, pe 22 iulie 1967. Declară, râzând, că are o legătură specială cu fenomenele cerești, constelațiile și aștrii și crede că se regăsește în naturalețea satelitului care guvernează acest semn zodiacal, Luna, dar se gândește că este posibil ca și Soarele, care guvernează zodia leului, să fi aruncat asupra sa puțin din lumina lui, fapt pentru care râde încontinuu. Crede că niciodată o femeie nu va pleca de lângă un bărbat care „o iubește și o respectă (și invers)”, decât dacă intervin strategii oculte, violență verbală și fizică.” Consideră că rețeta longevității și rezistenței unui cuplu stă în: „răbdare, tenacitate, terapie prin râs, gătitul în doi, responsabilități împărțite…”. Îmi spune că: „Femeia este cea care dă viață și atunci este răspunzătoare în construirea pas cu pas a societății de ieri, de azi și de mâine.” Apreciază cuvintele frumoase, iar micile gesturi le percepe ca fiind „benefice pentru sufletul oricărei persoane”. Ți-am stârnit curiozitatea și te întrebi cine este această „Floare de Colț” rară. Hai să-ți dau câteva repere muzicale: „Ce mult te-am iubit”, „Ai venit prea târziu”, „Valsul valurilor”… Ai ghicit: este nimeni alta decât Ileana Șipoteanu, cea care ne încălzea inimile de fiecare dată când o vedeam pe scenă sau o ascultam la radio.

Rita Drumeș: De unde vine “Floare de Colț”?

Ileana Șipoteanu: Încă din copilărie. Tatăl meu a fost șeful Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Bazinul Dâmbovița, care aparținea de Ocolul Silvic Rucăr, și mergeam foarte des cu el pe munte, cutreieram pădurile și văile din jurul cabanelor de la poalele Pietrei Craiului, hrăneam animalele sălbatice cu granule speciale (mai ales urșii), dar eram și o împătimită a urcatului pe vârfuri de munte, ca să privesc florile de colț și garofițele Pietrei Craiului. Nu era voie să le culegem, dar câte una, ca să le punem la presat într-o carte, tot mai rupeam. Mai târziu, când l-am cunoscut pe Mitică (compozitorul Dumitru Lupu), povestindu-i despre escaladările copilăriei mele, de câte ori mă revedea, îmi spunea: „Frumoasa mea floare de colț” (zâmbește).

„fragilitatea și sensibilitatea unui artist sunt considerate defecte în această meserie”

„Nu am mai putut să apar în spectacolele mari, să cânt live în festivaluri, pentru că emoțiile mă copleșeau, nu mai puteam să mă controlez… Pentru un artist asta este o mare dramă”, declarați, în urmă cu trei ani, despre o perioadă în care viața v-a încercat greu. Ce s-a întâmplat? Cum v-ați pierdut vocea?

Da. Am traversat o perioadă grea, dar încerc să mă detașez de ea. Nu vreau să-mi aduc aminte decât de lucrurile frumoase din viața mea. Întotdeauna ne vom lovi de amintiri neplăcute și de întrebări incomode. De aceea, ca orice artist cu o experiență de viață și de cântec de peste 30 ani, voi spune doar că ar fi bine să te ferești de energii negative, gândind pozitiv și având o atitudine de om puternic chiar dacă nu ești. Fragilitatea și sensibilitatea unui artist sunt considerate defecte în această meserie.

Credeam că din contră, sensibilitatea poate ajuta un artist în procesul creativ. Și acum, cum vă mai simțiți?

Uneori da, poate ajuta, alteori nu. Acum mă simt mult mai vie și mai clară decât la debut, pentru că învățând din greșeli poți deveni mai bun.

“sunt artiști în muzica ușoară care au grijă la cum cântă, nu la ce transmit atunci când cântă”

„Eu nu am voce de canto. Eu sunt interpretă de muzică ușoară, nu sunt cântăreață de muzică ușoară. Eu interpretez un text”, spuneați într-un interviu acordat în urmă cu ceva timp. Ce diferențiază o categorie de cealaltă? Avem modele în muzica autohtonă actuală?

Consider că diferența o face ambitusul vocal și repertoriul ales. Orice voce are o trăsătură unică. Pentru a fi un artist ușor recognoscibil (mă refer în special la radio) este bine să ai un timbru vocal care să te deosebească de ceilalți. Adică un glas cu personalitate. În cazul meu este vorba de un timbru special, în registru grav, cu o abordare de repertoriu care a necesitat o mai mare ușurință de interpretare. Cei ce vin la spectacolele de muzică ușoară sunt fericiți când cântă cu tine cântecele și sunt mult mai atenți la mesajul lor, pe când de exemplu la operă stai cuminte în scaun și te bucuri de farmecul vocii ample și al costumelor și nu mai dai importanță detaliilor. Nu știu dacă sunt bine înțeleasă, dar sunt artiști în muzica ușoară care au grijă la cum cântă, nu la ce transmit atunci când cântă.

V-ați descris ca o fire emotivă, cu „o sensibilitate și o emotivitate aparte”, punând această emotivitate pe seama probabilității zodiei care vă guvernează viața. Sunteți născută la granița dintre zodia Racului și cea a Leului. Care dintre cele două zodii vă influențează mai mult viața? Credeți în astrologie?

De obicei citesc amândouă zodiile și iau ce-mi convine (râde). Din fericire nu mă las influențată de nimeni și de nimic. Pur și simplu am o legătură specială cu fenomenele cerești, cu constelațiile, cu aștrii… toate sunt de la Dumnezeu. Zodia Racului este guvernată de Lună. Îmi place Luna și cred că mă regăsesc în naturalețea acestui satelit natural, dar și zodia Leului este guvernată de Soare, corpul ceresc incandescent și luminos. Și mă gândesc că poate a aruncat asupra mea puțin din lumina sa, de-aia râd încontinuu (râde).

Ați declarat: „femeia este un pion foarte important într-o căsnicie, mult mai important decât bărbatul. Este acel pion pe tabla de șah care, dacă nu face mutările corecte, se alege praful.” Ce mutări ați făcut pe tabla de șah a mariajului dumneavoastră, alături de compozitorul Dumitru Lupu, pentru ca acesta să dureze mai bine de 20 de ani? Care a fost cea mai grea mutare a dumneavoastră?

Dacă am făcut mutări pe tabla mea de șah cred că au fost inconștient făcute, deoarece nu știu să joc șah, deși mi-aș fi dorit foarte mult. Este un joc inteligent care te supune unei mari atenții. Femeia este pionul principal în sensul că dacă ea vrea să se întâmple ceva special în viața ei, se va întâmpla negreșit. Cu toate riscurile și cu toate consecințele. Bărbații sunt mai lași. Niciodată o femeie nu pleacă de lângă un bărbat care o iubește și o respectă (și invers), decât dacă intervin strategii oculte, violență verbală și fizică (zâmbește trist). Altfel, discuțiile în contradictoriu, tensiunile bazate pe anumite lipsuri (în special de nivel financiar)… se pot rezolva, dacă ai voință și putință.

Există o rețetă pentru ca un cuplu să treacă cu ușurință peste încercările la care viața îl supune?

Rețete pentru longevitatea și rezistența unui cuplu sunt multe. Răbdare, tenacitate, terapie prin râs, gătitul în doi, responsabilități împărțite, etcetera, etcetera (zâmbește).

„femeia este răspunzătoare pentru construirea societății de ieri, de azi și de mâine”

Care este rolul femeii în societatea actuală?

Imens. Femeia este cea care dă viață și atunci este răspunzătoare în construirea pas cu pas a societății de ieri, de azi și de mâine. Toate pleacă de la educație și mamă. De cele mai multe ori mama, pentru că stă în preajma copiilor, este arătată cu degetul. Mereu auzim întrebarea: ,,Așa te-a învățat maică-ta să faci, să minți, să furi, să vorbești urât?” sau „Ce frumos l-a educat maică-sa! E manierat, vorbește frumos cu femeile, are un comportament civilizat.” Eu întotdeauna spun părinților, pe la diferite evenimente artistice, să dea copilul să urmeze un instrument; un curs de dans; la sport sau alte activități, pentru că în mod sigur o să-i fie de folos în viață. Toate aceste activități ajută copiii să devină oameni puternici și buni.

„copiii trebuie să crească cu cei doi părinți, pentru a avea modele de urmat“

Dar rolul familiei?

În ce privește familia, din păcate, asistăm la un fenomen deosebit. Acela de a nu mai avea timp să-ți întemeiezi o familie, dând importanță altor lucruri din viața ta. Familia, din fericire, creează stabilitate, sprijin moral și de multe ori financiar, iar copiii trebuie să crească cu cei doi părinți pentru a avea modele de urmat.

„Sentimentul maternității e înălțător numai atunci când îl trăiești, nu ai cum să explici cuiva“, spuneați, fiind întrebată cum v-ați simțit după ce ați devenit mamă. Un copil consolidează familia?

În general, da. Copilul poate fi liantul perfect. El este cel care intervine într-o anumită dispută între părinți, încercând să-i aducă cu picioarele pe pământ. Cu alte cuvinte, poate fi un bun arbitru. Însă asta nu se întâmplă mereu. Sunt familii care se destramă din cauza lor, deoarece mamele petrec mai mult timp cu copiii lor, neglijându-și viața de cuplu. E foarte complicat și nu cred că trebuie să dai sfaturi cuiva.

Ați făcut compromisuri în relația conjugală de dragul fiicei dumneavoastră, Dumitrana?

Compromisurile pe care le faci de dragul copiilor sunt minore, pentru că o mamă știe (sau ar trebui să știe) cum și când să apeleze la ele. Ce nu se spune într-o familie înseamnă o anumite protecție, doar să nu exagerezi (zâmbește).

„A simți, a iubi, a suferi, a se devota, va fi întotdeauna textul femeilor“, spunea Balzac. Dar și bărbații trebuie să aibă un „text” al lor. Care ar fi acesta din punctul dumneavoastră de vedere?

Hai să glumim puțin și să nu interpretăm nimic! Bărbații, unii, spun așa: „Schimb soție de 50 de ani pe două de 25!” (zâmbește trist). Nu am să înțeleg niciodată sensul acestor cuvinte. Soția se sacrifică foarte mult pentru familia sa și într-un final asta poate să fie răsplata. Dar dacă ne convine, mergem mai departe. Bărbatul este capul familiei și dacă crede că se răstignește sau că suferă prea mult, atunci s-o ia ca pe un destin fatal și irevocabil. Oricum, îi iubim! (zâmbește).

Pentru că purtăm această conversație chiar a doua zi după „Valentine’s Day”, ce părere aveți despre ușurința cu care românii adoptă sărbători care nu au nimic în comun cu stilul lor de viață?

Suntem, din păcate, încă sclavii lucrurilor, nu tocmai bune, pe care le împrumutăm din afara țării noastre. Că sunt sărbători de acest gen, competiții sportive sau muzicale facem și noi de toate, chiar dacă nu ne permitem. Și la urma urmei, ce dacă nu ne permitem? Nu trebuie să fim și noi în rândul lumii?

Bine, dar toate acestea nu vor duce în timp către pierderea identității noastre?

Identitatea ne-am pierdut-o demult, prin înlocuirea costumului popular adevărat cu cel stilizat, prin înlocuirea orchestrelor (de folclor, de muzică în general) cu banda sau stick-ul, prin renunțarea de a mai cânta în limba română. Există însă și oameni de bună credință care nu vor să se piardă de tot obiceiurile românești și fac tot posibilul pentru a-și crește și educa copiii în spirit tradițional. Din păcate, aceștia sunt foarte puțini.

„cuvintele frumoase și micile gesturi sunt benefice pentru suflet”

Credeți în gesturile simple cu efect major, gesturile mici care aduc un plus de energie pozitivă în viața noastră? Care sunt acestea pentru dumneavoastră?

Cred foarte mult și-mi plac tot atât de mult gesturile mici, dar care te fac fericită pe viață. De exemplu: o scrisoare trimisă de un fan care-mi spune că sunt minunată sau o floare care-mi este dăruită din suflet. Desenele făcute de copii, în special de Dumitrana, exprimând dragostea și prețuirea lor pentru mine. O scoică perfectă găsită pe malul mării. O cafea sau un ceai făcute de soțul meu și aduse la pat. Cuvintele frumoase și micile gesturi sunt benefice pentru sufletul oricărei persoane, dar mai ales pentru o femeie care are sufletul fragil, o femeie care apreciază și mai mult aceste daruri.

„rețelele de socializare joacă un rol mult mai important decât mass-media”

Unde vă putem asculta acum?

Pe internet (râde). Rețelele de socializare joacă un rol mult mai important decât mass-media. Aici am descoperit și redescoperit oameni minunați, cu care pot dialoga, pot schimba păreri, pot să-mi prezint activitatea artistică. Cât de cât! Și tot aici le spun unde și când mă pot vedea sau auzi (mai rar e-adevărat, dar nu mereu din vina mea), ce discuri ascultăm sau ce cărți mai citim.

Înțeleg! Ce proiecte de viitor aveți?

Pregătim un concert, „Cântece Creștine”, pe care o să-l susținem alături de orchestrele filarmonicilor din țară și un CD cu melodii noi, intitulat „Romantica Femeie.” Noi vrem să reușim, dar trebuie să avem de partea noastră și alți factori care contribuie la realizarea lor. Cu detalii mai intervenim pe parcurs.

„fanii te fac să nu renunți la proiectele și visele tale, dar nu te pot susține 100 %”

Un gând pentru fanii dumneavoastră?

Fanii ocupă un loc foarte important și cred că datorită lor se întâmplă lucruri bune și frumoase în viața unui artist. Ei te fac să nu renunți la proiectele și visele tale, dar nu te pot susține 100 %. Avem nevoie de promovare la un nivel mai înalt, dar speranța noastră este că vor veni vremuri mai bune, așa cum îmi place mie să spun. Știți bancul: „- Și eu ce să fac pentru ca să mi se îndeplinească dorințele? – Urci cât mai sus, ca să te audă EL cât mai bine.” Vă doresc o viață frumoasă!

Vă mulțumesc! La fel să fie și a dumneavoastră, “Floare de Colț!”

interviu realizat de Rita Drumeș Enache în perioada 15-17 februarie 2015