Și acum țin minte cum făceam planurile unui blog cultural. Simplu, cu o temă gratuită luată de pe internet și cu maxim 3 categorii. Eram în Belgia, căutam un proiect și în timpii morți visam. Visam la un blog. Pe oricine întrebam, eram sfătuit să renunț, în cel mai bun caz să mă apuc de un blog despre manele. Succesul ar fi mai sigur și mai important. Dar m-am încăpățânat…
Și acum țin minte cum ne uitam în gol la o pagină de internet cu un singur articol publicat. După o muncă asiduă, multe probleme tehnice de ultim moment și foarte multe nopți nedormite, dar frumoase, primul articol putea fi servit din ceașca mult dorită. Nu știu dacă voi putea uita vreodată acele clipe. Ceea ce la început se dorea un simplu blog cultural, a devenit cu ajutorul celor de la Uniunea Europeană un adevărat portal. Ceea ce este vizibil acum este doar vârful icebergului. După ce vom învăța destul, cu un singur click putem lansa radioul aromat, forumul îmbelșugat, băcănia culturală și multe alte crâmpeie de frumos.
De-a lungul timpului am publicat articole de neuitat. Toate ne sunt dragi. Toate ne dezvăluie amintiri frumoase.
Și acum țin minte cum mă uitam fascinat la primii 5 fani pe Facebook. Adică noi. Acum sunt câteva mii. Ne-ar plăcea să vă cunoaștem pe toți și să vă mulțumim în persoană. Să vă strângem mâna și să vă felicităm pentru că serviți frumosul. În fiecare zi. În splendoarea lui. Și să vă spunem cât de norocoși suntem că vă avem aproape în lupta împotriva urâtului.
Dar poate cea mai frumoasă realizare este că am lucrat în tot acest răstimp cu oameni de calitate: Robert, Crina, Ioana, Radu, Andrei, Vlad și Silvia. Tuturor vă mulțumesc. Urâtul nu are nicio șansă împotriva voastră!
Și acum țin minte cum eram la Mall Moldova, mă uitam la Oana (nu ne cunoșteam atunci) și știam că va veni un moment în care îi voi mulțumi.
Mulțumesc, Oana!
