Ion Pena, scriitorul interzis, între eroii neamului de la Alba Iulia

Născut la 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, Teleorman – d. 29 iulie 1944, Alba Iulia. Perceptorul-scriitor, alături de fiul lui Sadoveanu, îngropat în Cimitirul Eroilor.

Ion Pena a scris și s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de către ciracii cenzurii în „fondul special interziși – (S)”, între 1945 și 1989. Viața lui s-a desfășurat sub zodia tragicului, ca să nu spun a blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincilea copil, din cei șapte, pe care părinții l-au pierdut în timpul vieții.

Trebuind să-și onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat și în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sichevița și în Domnești, județul Muscel, actualmente Argeș. În puținul timp rămas Ion Pena a scris, totuși, câteva sute de poezii și epigrame. Oricum, „Non multa sed multum” spunea domnul Peter Sragher. Ca și cum parcă părinții nu ar fi suferit destul, prietenia sa cu Gheorghe Șuța, liderul Partidului Național Țărănist din Domnești, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, participantă activă la „Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș – Haiducii Muscelului”, și apartenența sa țărănistă aveau să-i condamne familia la supravegherea miliției și securității după război, până prin anii ’70.

Ion Pena n-a fost căsătorit, hotărâse s-o facă după război, dar n-a mai apucat, și n-a avut copii. Totul se pierdea, așa că am decis să mă implic în scoaterea sa la lumină. În demersul meu am bătut la multe uși literare și publicistice care nu s-au deschis. Este un arc în timp, el poate exista din nou prin dumneavoastră, citindu-l.

În studiul său despre Ion Pena, cunoscutul publicist și istoric literar, Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor, consemnează că „surprinzător, prin 1943 – 1944, acesta pare că evolua spre un nou fel de poezie, îi întrezărim – incredibil, cumva – pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu.” Este important de spus că Pena a scris și proză. Astfel, astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică „Moneda fantazienilor”, scrisă în Banat între 1937 – 1938, în care merge cu anticipația până în 1 ianuarie 2000. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analizist social de anticipație.

Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 – 2011) scrie despre faptul că „Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe George Orwell”, autorul faimosului roman „Ferma animalelor”, scris în 1945. Iar profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirmă tot în 2001 în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusă în circulație și așezată într-o exactă comparație cu proza urmuziană, într-o corectă înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” Acum, în 2015, citind și cumpănind, putem afirma că scriitorul teleormănean a fost un vizionar.

În prezent, după documentările făcute, este o certitudine că Ion Pena a publicat și era apreciat în marile publicații bucureșene „Universul literar”, „Păcălă”, „Prepoem”, „Vremea”, „Epigrama”, în revista buzăiană „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion și Alexandru Lungu, cât și în cele teleormănene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului țărănist” …

În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, „Universul”, Ion Pena era catalogat:

„Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți.”, „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr-odată pe primul plan al poeziei tinere”, „Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția, în miezul lor se zbate un poet de rasă, care semnează simplu și deslușit: Ion Pena”.

În 2011 a apărut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Consider că scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre perceptorul-scriitor. Iată una dintre poeziile care-i definește creația:

Opriți-vă

Opriți-vă în drumul meu opriți-vă fierbinți, // În carnea mea cu târnăcoape. // Am să vă dau mistere și arginți, // Ca fumul, bogăția să vă-ngroape. // Mi-e inima de fulgere ocean. // Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. // Opriți-vă cu sufletul ochean // Să beți înfiorarea hăbăucă. // Pe steiul ars de foc și-nchipuiri // Să vă înalț o clipă, să vă doară. // Crepuscul de altare și zefiri // Și vorba peste moarte să vă moară. // Nu închinați cu mine rugăciuni // Ci treceți, ca barbarii, mai departe, // Mă jefuiți de grâne și tăciuni. // Deschis îmi e pătulul ca o carte. // Eu voi rămâne singur, vagabond, // Un cerșetor de soare și de vise. // Voi ocoli destinul rubicond // Cu porțile de marmură, închise.