O scrisoare cu adresă incompletă

Într-o zi din toamna anului 1928, sosește pe adresa poștei berlineze un plic pe care scria (în limba germană): Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativității, Berlin, Germania. Nu i-a fost greu poștei din Berlin să completeze adresa: Haberlandstrasse 5. Expeditorul, Melania Șerbu, Breiter Bach (Valea Largă) 4, Brașov, România, se adresa lui Einstein în limba germană.

Melania Șerbu (MȘ) avea atunci 19 ani. Citise nuvela „Sărmanul Dionis” a lui Eminescu în anul 1926, iar despre teoria relativității restrânse (propusă în anul 1905) aflase dintr-o relatare publicată în anul 1928, în revista „Realitatea ilustrată”. În scrisoarea către Albert Einstein (AE), MȘ îl informează pe savant despre faptul că în nuvela „Sărmanul Dionis” a celui mai important scriitor român, Mihai Eminescu (ME), apar aspecte ale relativității timpului și spațiului și se întreabă dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în legătură cu ideile lui AE din teoria restrânsă a relativității. În această ordine de idei, MȘ se referă chiar la primele rânduri ale nuvelei, pe care i le explică savantului. Să le amintim: „…și tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi, aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine păstrându-și proporțiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi”.

La Brașov sosește o scrisoare de la Einstein

La 9 octombrie 1928, AE îi răspunde lui MȘ (tot în limba germană): „Mult stimată domnișoară Șerbu, înțeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Deduc acest lucru din faptul că Dv. considerați că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie. Însă fără cunoștințe de fizică teoria relativității nu poate fi înțeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care Dv. aveți asemenea cunoștințe, să citiți cartea pe această temă a profesorului Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, A. Einstein”.

MȘ a urmat sfatul lui AE și a studiat cartea lui Thirring, după care revine cu o nouă scrisoare către AE:

„Cum văd, Dv. eliminați eterul, deși universul e străbătut ca o ceață de două forțe: gravitația și lumina sunt, în fond, aceleași forțe electromagnetice, dar sub denumiri diferite, deoarece acțiunile lor sunt diferite. N-ar trebui să stea una cu alta într-o relație bine determinată? […] Aparent – dar numai aparent! – Dv. acordați un mare rol observatorului, faceți din el centrul lucrurilor, îl ridicați în slăvi, dar pe de altă parte îl prăbușiți în adânc prin faptul că negați absolutul. În amândouă situațiile, Dv. îi luați pământul de sub picioare și acest lucru nu e bun. Noroc că splendida Dv. construcție mintală nu e utilizabilă de către mica masă a locuitorilor Pământului! […] Vă jucați de-a prinsul mingii cu stelele, deși nu puteți schimba cu nimic fața Universului. Adică, încercați aceasta, o urmare logică a liniei încovoiate și a legii gravitației. Finitul și totuși Nelimitatul lumii. Altădată, gândul despre un univers infinit trecea peste puterea de concepere a omului, era ceva pentru care nu se căuta nicio explicație, se credea aceasta orbește. Acum, când Dv. ați declarat că toate sunt relative și le-ați adus astfel mai aproape de înțelegerea omului, nici credința nu mai poate fi păstrată și nici alternativa la credință nu mai este desăvârșită, absolută. La ce bun toate astea?”

Răspunsul lui AE la această a doua scrisoare a lui MȘ nu a întârziat:

„Mult stimată domnișoară Șerbu! Extrem de inteligentă și simpatică Dv. scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constați atâta înțelegere a problemelor fundamentale ale științelor fizice la un om atât de puțin pregătit […] M-a surprins extraordinar și faptul că ați văzut exact punctul unde trebuie să se concentreze acum efortul cercetării științifice, adică unitatea tuturor forțelor din natură. La problema aceasta lucrez de 13 ani și am acum impresia că i-am găsit soluția”.

Einstein îi scrie lui Nicolae Iorga

În aceeași scrisoare, AE se angajează s-o îndrume pe MȘ în pașii următori, necesari pentru înțelegerea teoriei sale și îi promite că-i va trimite cărți care s-o ajute în această privință. În același timp, îi mulțumește lui MȘ pentru fotografia trimisă, în care MȘ apare îmbrăcată într-o ie specific românească.

Nu putem continua aici relatarea corespondenței dintre MȘ și AE, corespondență care a durat 20 de ani, deci până în anul 1948. Perseverența lui MȘ în studiul fizicii și matematicii o obligă să treacă la studii universitare, dar ea nu avea bacalaureatul, fiind doar absolventă a unei școli superioare comerciale. Și în această privință, îi cere sprijinul lui AE, care îi scrie ministrului învățământului, marelui istoric Nicolae Iorga:

„Mult stimate domn! Atenția mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnișoarei Melania Șerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărți de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoștințelor ei. Totuși, convingerea mea este că ar fi drept ca domnișoara Șerbu să fie supusă unei scurte examinări și în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale […] Cu deosebită stimă, A. Einstein”. Răspunsul lui Iorga a fost imediat și pozitiv; a modificat legea existentă, care nu permitea înscrierea la Facultate fără bacalaureat, nici măcar ca „student extern”, introducând un examen de diferență, pe baza căruia și cei în situația lui MȘ se puteau înscrie la bacalaureat. Pentru a nu aștepta până la votarea legii în parlament, i-a dat lui MȘ o aprobare specială pentru a se putea înscrie la bacalaureat. Aceasta se întâmpla prin 1929-1930.

O bursă acordată de industriașul Malaxa

Dar, cum termenul de prezentare era prea scurt, MȘ ratează înscrierea și rămâne încă patru ani, deci până în 1934, autodidactă. Între timp, ea se angajase ca funcționară la Banca Marmorosch Blank din Brașov. În urma unei audiențe la cunoscutul industriaș Nicolae Malaxa, obține o bursă, dar nu o poate valorifica. Între timp, Einstein părăsește Germania, ca urmare a instaurării regimului nazist, și îi scrie Melaniei la 1 septembrie 1934, din Watch Hill, Rhode Island, USA. Aflând că MȘ nu poate valorifica bursa acordată de Malaxa, AE îi scrie, la începutul anului 1935, succesorului său la Catedra de fizică a Universității din Praga, Philipp Frank, rugându-l s-o ajute pe MȘ să devină studentă la Facultatea din Praga. Malaxa este de acord să-i transfere bursa la Praga, dar din cauza antisemitismului tot mai pronunțat de acolo (în 1939 Cehoslovacia este invadată de Hitler), MȘ este nevoită să se mute în Elveția iar Malaxa îi transferă bursa la Zürich, unde MȘ urmează se pare un program de doctorat în fizică. Întreaga corespondență din anii ’30 se referă la pregătirea ei ca fizician.

Einstein îi mulțumește lui Malaxa

Einstein îi trimite lui Malaxa o scrisoare de mulțumire pentru sprijinul acordat lui MȘ. În 1940 bursa îi este întreruptă din partea românească iar MȘ revine la Brașov, trăind toate restricțiile impuse de noua legislație de discriminare rasială. După război, devine profesoară de matematică și fizică la Brașov. Einstein o încurajează să se dedice profesiei didactice, dar ea se gândește la părăsirea României. După nouă ani de cereri repetate de emigrare în Israel, obține aprobarea în 1958, dată de la care devine profesoară în Israel. În anul 1973, MȘunește la Haifa, în trei volume, întreaga ei corespondență; primul volum este dedicat corespondenței cu Einstein: „Briefwechsel Albert Einstein – Melanie Serbu 1928-1948”, Haifa, 1973. Se pare că originalele scrisorilor lui MȘ către AE sunt depuse la Institutul Einstein din Ierusalim. Nu se știe unde se află originalele scrisorilor lui AE către MȘ; o parte din copiile acestora se află la fratele David Șerbu al lui MȘ, din orașul Aachen, Germania. De la acesta, ele au fost obținute de către Dr. Mircea Valeriu Diaconescu din Aachen, pe care atât legătura Eminescu-Einstein cât și personalitatea Melaniei Șerbu l-au pasionat și le-a dedicat un studiu amănunțit. D-lui M. V. Diaconescu îi datorăm și versiunea românească a corespondenței dintre MȘ și AE și îi exprimăm mulțumirea și recunoștința noastră pentru a ni le fi semnalat și pus la dispoziție. După cum ne comunică dl M. V. Diaconescu, în ciuda faptului că nu a fost încă publicată, corespondența dintre cei doi a devenit cunoscută mass-mediei din Germania. Nu putem omite ajutorul primit din partea D-nei Elisabeth Sturdza din Köln și îi suntem recunoscători și d-lui Mihai Dinu, care a mediat aceste legături.

Descoperind frumusețea fizicii

Din păcate, motivația inițială a corespondenței, relativă la relația dintre Eminescu și teoria lui Einstein, a cam fost pierdută pe drum. Ignorant în privința lui Eminescu, Einstein era preocupat de calitatea asimilării de către MȘ a ideilor de bază ale teoriei sale. Prin insistența sa asupra acestei chestiuni, AE ne transmite un mesaj clar: înainte de a te întreba despre legătura dintre două lucruri (un anumit autor, fie el și poet, și o anumită teorie științifică), trebuie să te asiguri că le-ai înțeles bine pe amândouă. Descoperind, în cursul corespondenței cu AE și influențată de această corespondență, frumusețea fizicii, MȘ a uitat probabil pe parcurs mobilul inițial al scrisorilor ei către marele savant. Dl dr Mircea Valeriu Diaconescu își îndreaptă efortul tocmai în această direcție; preia ștafeta de la MȘ și o duce mai departe, concluzia sa fiind confirmarea ipotezei lui MȘ privind legătura strânsă dintre opera poetului și aceea a savantului.

Einstein în istoria exegezei eminesciene

În istoria exegezei eminesciene, semnalarea unor posibile apropieri de acest fel, cu referire, între altele, la „Sărmanul Dionis”, dar și la „Scrisoarea I”, la „Luceafărul” și la „La steaua” apare încă în urmă cu peste 80 de ani, dacă ar fi să ne gândim la articolul semnat de dr. Ygrec, „De la Eminescu la Einstein. Știință și poezie”, în „Adevărul Literar și Artistic”, 21 mai 1922 sau „Einstein și Eminescu”, de ing. N. Hoisescu, în „Orizontul”, nr. 38, 20 septembrie 1923. Dar aceste referiri au fost de obicei compromise prin exagerări care-l transformau pe poet într-un precursor (dacă nu și coautor) al teoriei relativității. Din fericire, au urmat și abordări mai serioase și, pentru a da un singur exemplu, vom menționa exegeza exemplară având-o ca autor pe Ioana Em. Petrescu. Am discutat pe larg aceste chestiuni în „Întâlnirea extremelor” (Ed. Paralela 45, Pitești, 2005).

Sfaturi de la Einstein

Dar scrisorile lui Einstein dezvăluie aspecte interesante ale personalității sale. Dificultății de adaptare la viața universitară pragheză, despre care îi scrie MȘ, AE îi răspunde: „Să știți că și eu, ca student, am fost descurajat de multă înțelepciune cu care mă pocnea fără milă universitatea. Abia mai târziu am început să pricep că cea mai mare parte a cunoștințelor debitate acolo nu erau atât de raționale și utile cât le crezusem la început. Nu frecventați cursurile pe care nu le puteți înțelege în mod confortabil și care nu corespund înclinațiilor Dv. Cel mai important lucru este să învățați să stăpâniți încetul cu încetul noțiunile elementare de matematică superioară și aplicarea lor în fizică”. Atunci când MȘ îi scrie lui AE despre cererea în căsătorie primită de la un „Privatdocent” al Universității din Praga și îl întreabă pe AE dacă ar fi oportună plecarea ei în America, în condițiile ascensiunii nazismului în Europa, AE o descurajează în amândouă aceste intenții. Consideră că, mai cu seamă în acel moment, căsătoria ei cu un creștin ar fi riscantă. Continuă apoi: „Ideea Dv. de a veni aici nu mi se pare recomandabilă, în primul rând pentru că mentalitatea societății pragheze vă este mult mai apropiată decât cea de aici. De asemenea, din punctul de vedere financiar aveți mai puține dificultăți acolo unde sunteți […] Dar chiar dacă ați veni, nu veți putea profita efectiv de prezența mea, deoarece eu nu mai predau, iar timpul și energia mea sunt solicitate până la extrem […] Dacă aveți întrebări cu caracter științific la care nimeni de acolo nu vă poate răspunde, voi fi prea bucuros să vă răspund”. MȘ comentează cu amărăciune recomandarea lui AE, care ignoră situația reală din Praga: „Cei mai mulți studenți de limbă germană din Praga erau membri ai partidului național-socialist al lui Henlein. Studenții care ar fi vrut să stea de vorbă cu mine erau opriți de către ceilalți să mă salute. Dacă mă așezam în sala de curs într-o bancă, toate locurile din jurul meu rămâneau libere”. Nici măcar în anul 1940, când situația din România se agravase considerabil, MȘ, aflată la un program de doctorat în Elveția, nu este sfătuită de AE să evite întoarcerea în România.

Dl Dr Mircea Valeriu Diaconescu, din Aachen, ne anunță că a trimis studiul său privind legătura dintre Eminescu-Melania Șerbu și Einstein „unui jurnal din București cu profil literar care este foarte interesat de publicarea lui”. Din păcate, din documentația pe care ne-a pus-o la dispoziție lipsesc unele scrisori: în particular, lipsește prima scrisoare a lui MȘ către AE, probabil singura în care sunt puse în discuție texte eminesciene. Dl Diaconescu reproduce numai un fragment din „Sărmanul Dionis” pe care MȘ îl discută în scrisoare. De asemenea, unele scrisori ale lui Einstein sunt în manuscris, altele în formă dactilografiată, dar și acestea din urmă sunt de două feluri, după cum dactilografia este chiar a textului original sau a fost efectuată după primirea ei.

sursa: România Literară, Nr. 28, anul 2006