Regizorul român devine al 11-lea cineast din istoria festivalului care câștigă trofeul suprem de două ori, la 19 ani după triumful cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”
Sâmbătă seara, 23 mai, Grand Théâtre Lumière din Cannes a fost martorul unui moment istoric pentru cinematografia românească. Cristian Mungiu a primit Palme d’Or — cel mai râvnit trofeu din lumea festivalurilor de film — pentru drama sa Fjord, o peliculă care diseacă cu precizie chirurgicală fault-lines-urile culturale ale Europei contemporane. Este al doilea premiu Palme d’Or din cariera regizorului român, după cel obținut în 2007 pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, iar Mungiu devine astfel al 11-lea cineast din întreaga istorie a Festivalului de la Cannes care reușește această performanță excepțională.
„Am riscat să vorbim cu voce tare despre lucruri pe care mulți dintre noi le știm și le împărtășim… dar nu îndrăznim să le spunem în public.”
— Cristian Mungiu, discurs de acceptare a premiului, Cannes 2026
O familie românească la marginea fiordului
Filmată integral în Norvegia, pelicula are la bază o poveste reală petrecută cu aproximativ un deceniu în urmă. Fjord urmărește destinul familiei Gheorghiu — Mihai (interpretat de Sebastian Stan) și Lisbet (Renate Reinsve) —, un cuplu de evrei evanghelici români care se mută împreună cu cei cinci copii ai lor într-un sat mic de pe coasta norvegiană, pe marginea unui fiord. Mihai este inginer aeronautic, iar Lisbet, norvegianca din cuplu, lucrează ca asistentă medicală. S-au întors în țara natală după moartea părinților lui Mihai, dorindu-și un nou început.
Fragila lor pace începe să se destrame atunci când fiica lor, Elia, ajunge la școală acoperită de vânătăi. Serviciile sociale norvegiene intervin, iar copiii sunt luați din custodia părinților. Filmul devine un studiu de caz al prăpastiei tot mai adânci dintre valorile progresiste și cele tradiționale — un conflict în care Mungiu refuză să ofere răspunsuri facile, obligând spectatorul să-și chestioneze propriile certitudini despre toleranță, libertate și drepturile părintești.
Sebastian Stan și Renate Reinsve: două prestații remarcabile
Distribuția filmului este, în sine, o declarație de intenție. Sebastian Stan, născut la Constanța și crescut în România până la vârsta de opt ani, joacă pentru prima oară în limba română — o întoarcere emoționantă la rădăcini, la scurt timp după aclamatul său rol ca Donald Trump în The Apprentice (2024) al lui Ali Abbasi. Alături de el, Renate Reinsve — actrița norvegiană revelată de The Worst Person in the World — aduce o complexitate rară rolului Lisbet, o femeie prinsă între două culturi și două sisteme de valori.
Criticii au remarcat în mod special rafinamentul cu care cei doi actori gestionează zonele gri ale personajelor lor: părinți iubitori, dar cu metode disciplinare contestabile; oameni buni la inimă, dar cu convingeri care provoacă disconfort.
O pledoarie împotriva fundamentalismului
Pe scena Grand Théâtre Lumière, înconjurat de Tilda Swinton — președinta juriului —, de Sebastian Stan și de Renate Reinsve, Mungiu a ținut un discurs de acceptare care a depășit cadrele protocolare ale ceremoniei. A vorbit despre o societate tot mai polarizată, despre riscul radicalizării și despre responsabilitatea artistului de a spune adevărul, oricât de incomod ar fi acesta.
„Astăzi, societatea este scindată, divizată, radicalizată”, a spus regizorul.
„Acest film este un pledoariu împotriva oricărei forme de fundamentalism. Este o pledoarie pentru lucrurile pe care le cităm foarte, foarte des — toleranță, incluziune, empatie. Sunt cuvinte frumoase, dar trebuie să le aplicăm mai des.”
Tot în cadrul discursului, Mungiu a reflectat cu luciditate asupra trecerii timpului în raport cu arta: „Trebuie să așteptăm 20 de ani ca să revedem aceste filme și să vedem care au trecut testul timpului.”
Cannes — casa lui Mungiu
Festivalul de la Cannes a fost, de-a lungul a două decenii, scena pe care Cristian Mungiu și-a construit reputația internațională. Parcursul său este unul fără egal în cinematografia românească:
| An | Film | Premiu |
| 2007 | 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile | Palme d’Or |
| 2012 | După dealuri | Premiul pentru Cel mai bun scenariu |
| 2016 | Bacalaureat | Premiul pentru Regie |
| 2022 | R.M.N. | Competiție oficială |
| 2026 | Fjord | Palme d’Or (a doua) |
Cu Fjord, Mungiu își extinde teritoriul cinematografic dincolo de granițele României. Este primul său film realizat în afara țării natale, în trei limbi (norvegiană, română, engleză) și cu o distribuție internațională — o evoluție firească pentru un artist ale cărui preocupări tematice au depășit de mult timp cadrul național.
Celelalte premii ale ediției a 79-a
Fjord nu a fost singurul film european care a strălucit la Cannes în 2026. Ediția din acest an a fost marcată de o prezență puternică a cinemaului de autor, cu teme recurente legate de război, exil, dislocare și conflict politic.
| Premiu | Câștigător |
| Palme d’Or | Fjord — Cristian Mungiu |
| Marele Premiu | Minotaur — Andrei Zveaghinţev |
| Premiul Juriului | The Dreamed Adventure — Valeska Grisebach |
| Cel mai bun regizor (ex aequo) | Javier Calvo & Javier Ambrossi (The Black Ball) Paweł Pawlikowski (Fatherland) |
| Cea mai bună actriță | Virginie Efira & Tao Okamoto (All Of A Sudden) |
| Cel mai bun actor | Valentin Campagne & Emmanuel Macchia (Coward) |
| Cel mai bun scenariu | Emmanuel Marre (A Man Of His Time) |
| Camera d’Or | Ben’Imana — Marie Clémentine Dusabejambo |
Un moment emoționant al cerimoniei a fost legat de Marele Premiu, câștigat de Andrei Zveaghințev pentru Minotaur. Regizorul rus și-a folosit discursul pentru a-i cere direct lui Vladimir Putin să „oprească măcelul” din Ucraina — un gest care a atras ovații prelungite din partea publicului.
Frumusețea rece a Nordului
Colaborarea dintre Mungiu și directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru — cel care a semnat și fotografia filmului R.M.N. în 2022 — a dat naștere unor cadre de o frumusețe glacială. Peisajul norvegian, cu munții lui albastru-cenușii și apele strălucitoare ale fiordului, devine un personaj în sine: un decor idilic care maschează tensiunile ce mocnesc sub suprafață. Criticii au notat că Fjord este, din punct de vedere vizual, cel mai frumos film prezentat la Cannes în 2026.
Ce înseamnă această victorie
Al doilea premiu Palme d’Or al lui Cristian Mungiu nu este doar o confirmare a talentului individual al unui cineast excepțional. Este o dovadă că cinematografia românească — așa-numitul Noul Val Românesc, pe care Mungiu l-a inaugurat practic în 2007 — continuă să fie una dintre cele mai vitale și relevante mișcări artistice din cinematografia mondială. Într-o epocă dominată de francize și algoritmi, Mungiu demonstrează că filmul de autor, angajat social și profund uman, are încă puterea de a cuceri cea mai pretențioasă scenă a lumii.
Fjord urmează să fie distribuit de Neon pe piața americană — a șaptea Palme d’Or consecutivă pentru distribuitorul independent — și de Goodfellas pe piața internațională. Data lansării în România nu a fost încă anunțată.
• • •
Fjord (2026) • Regie și scenariu: Cristian Mungiu • Cu: Sebastian Stan, Renate Reinsve • Imagine: Tudor Vladimir Panduru • Montaj: Mircea Olteanu • Producție: Mobra Films, Why Not Productions, Eye Eye Pictures, Snowglobe Film, Aamu Film Company, Filmgate Films • Distribuitor: Goodfellas (int.), Neon (SUA) • Durată: 146 minute • Limbi: norvegiană, română, engleză • Țări de producție: România, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța, Suedia
