Încep să o cunosc.
A copilărit cu mine.
M-a învățat că e mai elegant să sar ața, să îmbrac păpușile și să mă dau în leagănul agățat de mărul din curtea bunicilor decât să bat mingea cu băieții, să mă cațăr în mărul din curtea bunicilor și să dau cu praștia în rândunici.
Mi-a făcut cunoștință cu feții-frumoși și cu zmeii din cărțile cu povești în unele seri, iar în altele m-a sfătuit să nu uit că sunt doar personaje de poveste.
A mâncat întotdeauna împreună cu mine vată de zahăr pe la bâlciurile de la care plecam neapărat cu un inel modelat în aurul țiganilor care își purtau falsa strălucire atât în zâmbet, cât și în vălijoarele cu nimicuri pe care le vindeau la preț de bijuterii. Îmi întindea mâna discret spre norocul zburător care părea să se găsească la orice pas pe atunci și mi-l lipea în dreptul bătăilor inimii și al feminității.
A crescut cu mine centimetru cu centimetru fără ca eu să-i conștientizez prezența până într-o zi. În acea zi m-am privit în oglindă și am văzut-o.
Ar fi dat orice pentru rujul de un roșu aprins din poșeta mamei și mi-a zâmbit cochet cu buzele mele, cu ochii mei, cu obrajii mei.
Nu am putut să nu o îndrăgesc, era eu.
Ea m-a învățat să îmi pieptăn părul pentru a-l descâlci de toate zilele trecute, să zâmbesc pentru a-mi sclipi în priviri optimismul, să ascult pentru a mă împrieteni cu gândurile celor pe care îi doresc aproape, să am răbdare cu picioarele care bat nervos tactul pe asfalt în pantofii cu toc.
Ei îi plac florile, bijuteriile, hainele care fac formele corpului să se simtă bine cu ele însele, cărțile, cafeaua caldă și cu mult caimac, castanele coapte, oamenii care știu că un deget e prea mic pentru a te ascunde după el, echilibrul între debitele și creditele sentimentale, blândețea bunicii și hărnicia bunicului, ironiile jucăușe și onestitatea.
Ea începe să mă învețe ce este feminitatea:
Gustul de zâmbet al lacrimilor, încăpățânarea corpului de a face loc în interiorul său copilului, demnitatea mersului pe tocuri, înțelepciunea compromisului, cochetăria mâinilor, mintea de contabil pentru treburile casnice, curajul de a avea curaj pentru doi, șiretenia poznașă a privirii care flirtează.
Niciodată nu ești pregătită.
Vine încet, dar întotdeauna când trebuie, și te schimbă pentru ceea ce trebuie să fii până la ultima fărâmă de tine.
Te confruntă cu fiecare gest al tău, cu fiecare bătaie de inimă, cu fiecare gând, cu fiecare sentiment până ajungi să spui da, femeia asta sunt eu!