A cântat pentru Regina Olandei și declară cu nonșalanță că: „nu mă consider privilegiat că am cântat pentru Alteța Sa Regală, regina Beatrix a Olandei”; a făcut compromisuri și va mai face atât timp cât „nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe”; crede că nu există societate de binefacere în lumea asta, care să lucreze „100% pentru binele tuturor și educarea corectă a maselor”.

Desigur v-am stârnit interesul și vă întrebați cine poate fi cel care ne întreabă: „care bărbat se întâlnește cu o femeie și scoate centimetrul din geantă” și ne și răspunde că: „atunci când te îndrăgostești nu cred că sentimentul are legătură cu 90-60-90”, ei bine, nimeni altul decât Marius Nedelcu ex Akcent.

În 2002 “N-am bani de bilet” și “Buchet de trandafiri” erau piese fredonate de milioane de fani indiferent de vârstă. Dar cum tot ce este bun face bine și lasă loc de mai bine, în viziunea mea, Marius Nedelcu a ales să-și continue cariera muzicală solo pentru că ne spune: „urăsc rutina, mă plictisește, mă irită și prefer să o ocolesc”. Și-a dorit „concerte live, dansatori buni, coregrafii, backing vocals, covers” și a avut parte de toate acestea în cariera solo, dar și de multe plecări în Rusia și nu numai. Stabilit actualmente în Suedia, Marius Nedelcu a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări.

Mie aceasta industrie a muzicii mi-a dat mereu un sentiment de nesiguranță

Ați ocupat funcția de director general World Class România până la începutul lui 2012, apoi ați fost promovat la conducerea cluburilor lanțului în Croația, iar acum ocupați poziția de consultant în cadrul unui club World Class din Suedia. Mai aveți timp și de muzică sau aceasta a trecut în plan secundar?

Din 2002, de când am început acest proiect cu muzica, am încercat să păstrez colaborarea cu World Class și să creez un echilibru între cele două. Uneori am reușit, alteori balanța s-a înclinat într-o parte sau în cealaltă. Dacă vorbim despre prezent, balanța înclină spre World Class. Am un proiect complicat aici, în Suedia, și nu vreau să eșuez. Oricum, mie aceasta industrie a muzicii mi-a dat mereu un sentiment de nesiguranță. Depinzi prea mult de gustul unor oameni și când afirm aceasta nu mă refer la fani.

Foștii dumneavoastră colegi, băieții din trupa Akcent, au ales în 2010 să meargă înainte, dar fără dumneavoastră. Acesta a fost impulsul pentru a vă lansa într-o carieră solo. “Proiectul meu solo va fi unul live. Încerc să reconstruiesc ceva…”, ați declarat la acea vreme. Cât din ce v-ați propus atunci ați reușit? Cum s-a concretizat această dorință?

Au ales să meargă mai departe fără mine în 2008. În ce privește proiectul meu – a fost așa cum mi-am dorit. Concerte live, dansatori buni, coregrafii, backing vocals, covers și multe plecări în Rusia. Proiectul Akcent a mers și el mai departe cu succes, deci toată lumea e fericită.

nu mă consider privilegiat că am cântat pentru Alteța Sa Regală, regina Beatrix a Olandei

Da, oarecum fericită având în vedere că de ceva vreme membrii trupei au proiecte separat. V-ați numărat printre cei privilegiați, având posibilitatea să cântați pentru Regina Olandei. Cum v-ați simțit atunci când ați cântat pentru Alteța Sa Regală, regina Beatrix a Olandei?

Am fost extrem de bucuros să cânt în Olanda și să mă aflu în fața unui public atât de numeros. Nu mă consider însă privilegiat pentru că am cântat reginei. Alteța Sa Regală nu cred că a avut idee despre prezența noastră, nu cred că ne-a solicitat în mod expres și nici nu s-a aflat prin preajmă. Sigur și-a băut ceaiul liniștită undeva într-un castel cochet și s-a amuzat pe seama poporului adunat să țopăie în cinstea sa.

primul meu single (Rain) a fost cea mai difuzată piesă pe radiourile rusești în 2009

Care este cel mai notabil lucru întâmplat în viața dumneavoastră de când nu mai sunteți membru al trupei Akcent?

Sunt câteva lucruri care s-au întâmplat și m-au făcut fericit. Primul meu single (Rain) a fost cea mai difuzată piesă pe radiourile rusești în 2009, am călătorit mult și am crescut enorm în cadrul companiei World Class.

Prefer ca oamenii de radio și TV să bată ei la ușa mea… decât să fie invers

Afirmați cu ceva vreme în urmă că nu o să vă mai pierdeți nopțile consumându-vă că melodiile dumneavoastră nu se regăsesc în topurile din România și nici nu veți mai bate la porți închise, deoarece acolo unde sunteți acum aveți parte de bucurie maximă. Ce v-a determinat să afirmați aceasta? La fel simțiți și acum?

Da, rămân în continuare fidel afirmațiilor mele. Acesta este și motivul pentru care balanța a înclinat în favoarea companiei pentru care lucrez și plecării mele în Suedia. Prefer ca oamenii de radio și TV să bată ei la ușa mea, pentru a-mi solicita abonamente la World Class, ceea ce au și făcut, decât să fie invers.

Căsnicia nu reprezintă o garanție a împlinirii

Considerați că sunteți împlinit din punct de vedere profesional, muzical? Dar familial? Pe când o nuntă?

Nu sunt împlinit și nici nu vreau să fiu pentru că astfel mi-aș pierde motivația și aș deveni plictisit. Să zicem că sunt mult mai fericit și consider că merg într-o direcție bună. Cât privește nunta, nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o astfel de dorință. Căsnicia, un document, nu reprezintă o garanție a împlinirii și am văzut asta în propria mea familie.

care bărbat se întâlnește cu o femeie și scoate centimetrul din geantă

Conform “ Huffington Post” prototipul de femeie ideală al anului 1912 a fost o tânără studentă de la Universitatea Cornell, Elsie Rebecca Schell, care la cei 24 de ani ai ei cântărea 77 de kilograme și avea măsurile 89-76-101. Cunoaștem și prototipul femeii ideale pentru cei mai mulți bărbați ai zilelor noastre, 90-60-90, dar pentru dumneavoastră, domnule Marius Nedelcu, care ar fi prototipul femeii ideale? Cum ar trebui să arate și să se comporte aceasta?

Această obsesie cu femeia ideală nu face decât să pună presiune inutilă asupra femeilor. Atunci când te îndrăgostești nu cred că sentimentul are legătură cu 90-60-90. Care bărbat se întâlnește cu o femeie și scoate centimetrul din geantă să o măsoare la prima întâlnire?! Oricum în niciun caz nu caut femeia ideală așa cum nici eu nu sunt bărbatul ideal.

există o melodie celebră care a străbătut lumea și care nu spune absolut nimic

Se spune despre muzicieni că sunt firi romantice. Versurile melodiilor dumneavoastră vorbesc despre iubire și nu numai, dar nu este obligatoriu să și fiți o fire romantică. Sunteți o fire romantică sau mai curând una pragmatică?

Nu sunt deloc o fire romantică, dar pot scrie versuri extrem de romantice. Îmi place însă să ating diverse subiecte prin versurile mele. Eu atunci când ascult o melodie sunt destul de atent la mesaj și apreciez artistul care a făcut un efort să transmită ceva. În România, din cauza acestui maraton al ieșitului „afară”, mulți artiști au încropit câteva versuri în engleză fără a ține cont de mesaj. Există chiar o melodie celebră care a străbătut lumea și care nu spune absolut nimic, versurile pur și simplu nu au sens. Putem spune că artista respectivă a lansat un mare hit și o nouă limbă!

care societate din lumea asta este una de binefacere și lucrează 100% pentru binele tuturor și educarea corectă a maselor?

Ați afirmat că: „lumea a devenit superficială, din păcate, încât nu mai digeră decât acele lucruri pentru care nu trebuie să-ți folosești creierul. Profunzimile intelectuale și emoționale sunt izgonite din peisajul cotidian. Cer prea mult efort. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă numărul din ce în ce mai mare de consumatori de manele și de emisiuni cu Nikita și Naomi.” Vă împărtășesc opinia, dar până la un punct. Nu credeți că de vină este atât presa scrisă cât și cea audio-vizuală pentru că abundă în frivol transformând societatea într-una concupiscentă? Credeți că de dragul ratingului s-a mers mult prea departe, ajungându-se în final în a se duce o competiție pentru derizoriu, bietul telespectator sau cititor fiind victimă colaterală, întrucât vrând-nevrând ajunge să devină un consumator de frivol, neavând alternativă sau acesta ar trebui să fie mai selectiv, căutând să-și îndrepte atenția către lucruri cu adevărat importante? Dacă ați fi patronul unui trust de presă ce fel de formate de emisiuni ați agrea, ce fel de presă scrisă ați adopta?

Televiziunea, radioul, ziarele sunt afaceri care trebuie să aducă profit, să acopere salarii, să-i permită patronului noi investiții, să achite chirii, să achiziționeze echipamente noi să plătească licențe. Oamenii care le conduc au bugete de realizat, investiții de recuperat și firește că există panica falimentului într-o criză economică care pare că nu se mai termină. Este ușor să judecăm din afară, fără să cunoaștem dramele unei afaceri, fie ea una mai mică sau mai mare. Pentru că am propria mea firmă și ocup o poziție de conducere în World Class am să vă dau un exemplu. Lucrez în fitness și prefer să angajez oameni frumoși sau într-o formă fizică bună. De ce? Pentru că acești oameni reprezintă produsul meu. Datoria mea conform contractului este să mă asigur că World Class vinde. Am analizat mentalitatea clientului World Class și știu foarte bine ce fel de angajați trebuie să am pentru a-mi realiza obiectivul. Rolul meu strict în cadrul acestei companii nu este să mă gândesc la cultură, societate, rasism sau binefacere, ci la profit. Dacă eram manager la McDonald’s probabil aveam cu totul alte standarde legat de angajări. Ei bine, tot cam așa stau lucrurile și cu televiziunile și alte canale de promovare. Ele au studiat piața și știu foarte bine ce trebuie să promoveze ca să vândă și să trăiască. Până la urmă, care societate din lumea asta este una de binefacere și lucrează 100% pentru binele tuturor și educarea corectă a maselor? Niciuna! Am trăit deja în România, Croația și acum trăiesc în Suedia și pot să afirm cu toată sinceritatea că peste tot se aplică aceeași regulă.

am făcut compromisuri și voi face în continuare… din moment ce nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe

„Business Insider“ și-a informat cititorii, cu ceva timp în urmă, că potrivit unor anumiți cercetători, frumusețea este un bun indicator al stării de sănătate, calității genelor, gradului de inteligență și al succesului, așa că pot să vă înțeleg mentalitatea după care vă ghidați când vă selecționați personalul, chiar dacă nu o aprob. Sunteți adeptul compromisului sau considerați că un compromis este slăbiciune din partea celui care-l face? Ați făcut vreodată compromisuri?

Nu știu de ce în general compromisul este văzut ca fiind ceva negativ. Fără compromis se ajunge la divorț, război, prietenii încheiate, afaceri eșuate. Principiile sunt bune și nu cred că trebuie încălcate la fiecare pas (mai ales cele de bază), dar știm foarte bine că există și principii exagerate, mândrii inutile care pot afecta și bloca evoluția unor lucruri bune în viață. Cine ne poate spune atunci care sunt principiile bune și care sunt cele mai puțin bune? Există om care să nu fi făcut măcar un compromis? Am făcut compromisuri și voi face în continuare. Așa am învățat să evoluez și îmi voi folosi propria judecată din moment ce nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe.

urăsc rutina, mă plictisește, mă irită și prefer să o ocolesc

„Cu Akcent se făcea mult playback. La început, din lipsa sistemelor de sonorizare. Treptat, tocmai acest minus la capitolul cântări live a început să mă îndepărteze de trupă s-au născut discuții. Totul devenise o rutină”, ați afirmat după ce v-ați despărțit de băieții de la Akcent. Ce vă nemulțumea de fapt? Rutina, care se știe că tocește spiritul sau playback-ul care din afară, unui neavizat, i-ar putea părea o lipsă de profesionalism, iar celor implicați direct o plafonare?

Am început să fac muzică din pasiune, mi-am dorit să cânt, să repet, să dansez și să fiu creativ. Proiectul Akcent a fost senzațional la început și mi-a adus faima la care nici nu am visat, dar nu a fost ceea ce eu mi-am dorit cu adevărat. Am vrut doar să evoluez și nu am intenționat să provoc un scandal din asta. Acel album solo pe care l-am cerut casei de discuri nu a fost decât dorința mea de a face mai mult și nu o cerere de divorț. Da, urăsc rutina, mă plictisește, mă irită și prefer să o ocolesc.

„Nu mi-am propus niciodată să cuceresc lumea și nu m-am setat ca aceasta să fie bucuria mea supremă și unică.” „Ăsta sunt eu. Un om cu bucurii simple”, spuneați într-un interviu. Credeți în eficacitatea bucuriilor simple cu efect major?

Da, eu mă bucur enorm pentru un episod nou dintr-un serial preferat, un meci câștigat de Arsenal, o înghețată bună, o cafea cu cel mai bun prieten, o vacanță la mare sau o melodie frumoasă. Nu mi-am propus niciodată să cuceresc lumea și nu m-am setat ca aceasta să fie bucuria mea supremă și unică. Sunt realist și îmi place să rămân așa.

Ce proiecte de viitor aveți?

Tocmai am fost în România și am filmat un clip pentru o baladă care vorbește despre incapacitatea unor oameni de a spune „te iubesc”. Această melodie nu este single și nu mi-am propus să ajung number one cu ea. Este mai degrabă dorința mea de a comunica ceva, de a exprima o opinie despre un subiect des întâlnit (handicapul exprimării sentimentelor) și oportunitatea de a povesti în versuri, pe muzică, o altă experiență personală. În afară de acest proiect muzical, plănuiesc să rămân în Suedia pe termen mai lung pentru a finaliza proiectul de aici.

admit că, după multă vreme, am primit un interviu bun, cu întrebări complexe, de la un jurnalist informat

Vă rog să răspundeți la două întrebări pe care ar fi trebuit, din punctul dvs. de vedere, să vi le adresez și nu am făcut-o!

Mă declar complet mulțumit de aceste întrebări și admit că, după multă vreme, am primit un interviu bun, cu întrebări complexe, de la un jurnalist informat. Felicitări și mulțumesc!

Vă mulțumesc! Un gând pentru cei care vă urmăresc activitatea!

Am foarte mulți fani care mă urmăresc pe Facebook și online în general. Vreau să le mulțumesc pentru devotament și pentru că depun efort să mă caute, să dea acel click pentru a vedea ce se mai întâmplă cu mine. Ei nu sunt aceia care doar pornesc radioul sau televizorul și se întâmplă să fiu acolo, iar ei mă plac conjunctural. Voi face tot posibilul să fiu cât mai prezent, să le răspund și să postez muzică bună sau idei îndrăznețe.

un interviu realizat de Rita DRUMEȘ