Dacă mă iubești, vei vedea în mine tot ce ți-ai interzis până acum să observi. Dacă privirea mea o întâlnește pe a ta și își schimbă culoarea, vei uita că ai fost toată viața omul complezențelor. Dacă îmi simți lipsa fără ca măcar să mă cunoști, înseamnă că mă vei întâlni într-o zi și ne vom povesti până la epuizare cum a fost unul fără celălalt. Dacă te întorci din drum pentru că simți o prezență străină, nu trage concluzii pripite, fii doar convins că aveam chef să fac o plimbare cu tine, în timp ce îmi vedeam de viața mea într-un birou cu mult soare și cu o ceașcă de cafea cu caimac în față.
Dacă adormi și visezi fără să îți amintești, sigur avem vise comune pe care numai împreună le putem spune pe nume. Dacă te simți singurul unghi drept dintr-o situație înclinată și fără ieșire, în aparență, nu îți reproșa unicitatea, exploatează-o. Dacă taci de prea mult timp, nu îți căuta cuvintele, lasă-le pe ele să te găsească. Dacă în drumul spre casă te întâmpină pe prag o pisică și nu știi ce să faci, nu încerca să îi alegi un nume de alint, dă-i de mâncare și ia-ți la revedere, pentru că semnele ți se arată numai atunci când ești pregătit să le citești. Dacă ți s-a servit măcar o dată replica „permite-mi să nu te cunosc, pentru că ar fi greșit din partea mea să intru în viața ta fără să am de gând să stau”, înseamnă că știi ce gust are propria dezamăgire și frica din celălalt. Dacă te joci de-a v-ați ascunselea cu „încercarea moarte n-are” și ai impresia că de fapt joci baba-oarba, s-ar putea să uiți de ce ai vrut să încerci. Dacă pleoapele tale clipesc prea des și necunoscuți cu fețe mai mult sau mai puțin prietenoase au impresia că le faci din ochi, înseamnă că „vino-ncoa” îți joacă o farsă.
Dar, mai ales, dacă nu te înclini suficient în fața întâmplării pentru a te întâlni cu dorințe ascunse, nu vei ști niciodată cum să definești curajul.
sursa foto: firebrandmag.com
