Ceasca de cultura

Autor: omdecultură

„De ce eu?”, filmul inspirat de cazul Panait – proiecție de gală la Iași

De ce eu?, in regia lui Tudor Giurgiu, unul dintre cele mai asteptate filme ale anului, va avea o proiectie de gala la Iasi duminica, 1 martie, de la ora 19.00, la Casa de Cultura a Studentilor.
La eveniment vor lua parte regizorul Tudor Giurgiu si actorii Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Alin Florea, Liviu Pintileasa si Mihai Smarandache. Filmul va fi proiectat la Casa de Cultura a Studentilor si pe 27 si 28 februarie, de la ora 19.00. Biletele pot fi achizitionate in avans, incepand din 19 februarie, din reteaua Bilet.ro, iar de la Casa de Cultura a Studentilor, doar in ziua fiecareia dintre cele trei proiectii, de la 16.00.

De ce eu? a avut premiera mondiala la Festivalul de la Berlin si ruleaza in cinematografele din Romania din 27 februarie. In Iasi, va putea fi vizionat din 27 februarie la Cinema City Iulius Mall si Cinema Republica.

Patru dintre actorii care se vor intalni cu publicul iesean pe 1 martie sunt ieseni sau au studiat actoria la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi. Emilian Oprea, aflat la debut in rol principal intr-un lungmetraj de cinema, a absolvit in 2001, la clasa profesorilor Cornelia Gheorghiu si Emil Coseru, impreuna cu ieseanul Liviu Pintileasa. Alaturi de actorul iesean Alin Florea, cei doi joaca pe scena Teatrului „Maria Filotti” din Braila. Ieseanul Mihai Smarandache, actor la Teatrul Odeon din Bucuresti, si-a incheiat studiile in orasul natal in 2005.

Thriller-ul politic De ce eu? este inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis in 2002, la doar 29 de ani, in contextul anchetei asupra unui procuror din Oradea, Alexandru Lele, si a presiunilor exercitate asupra sa. „Filmul despre Panait e, oarecum, filmul despre esecul unei generatii din care fac parte. Care a crezut ca schimbarile politice ale anului 1989, ca despartirea de comunism va insemna o rupere definitiva cu sistemul vechi mafiot si corupt. In 2002 (anul mortii lui Panait), dar si in prezent, realitatea romaneasca e una dura: vechii ofiteri si activisti din Securitate monopolizeaza nu doar afaceri importante, ci si pozitii importante in politica”, declara regizorul Tudor Giurgiu, care semneaza scenariul impreuna cu Loredana Novak.

Cristian (Emilian Oprea) este un tanar procuror idealist care incearca sa rezolve un complicat caz de coruptie in tumultuosul context social-politic din Romania anilor 2000. El investigheaza cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mita, fals si uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are insa implicatii la nivel extrem de inalt si ii spulbera tanarului magistrat increderea in justitie. incercind sa descopere adevarul, Cristian intra intr-o zona periculoasa si se expune unor revelatii dureroase si neasteptate.

In film joaca si Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Alin Florea, Lucretia Mandric, Sore Mihalache, Ionut Caras, Virgil Ogasanu.

Cel de-al treilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu, dupa Legaturi bolnavicioase si Despre oameni si melci, a fost apreciat de presa internationala la Berlin. „Kafka ajunge in Romania post-comunista”, scrie publicatia americana „The Hollywood Reporter”, descriind filmul ca fiind „atractiv vizual si solid realizat”. „Un thriller politic romanesc rar”, titreaza Cineuropa.org, considerand ca De ce eu? va avea un impact asupra spectatorilor romani si a celor din fostele tari comuniste, afectate de coruptia generalizata. „Impecabil si atent la fiecare detaliu”, apreciaza si renumitul critic rus Alexey Gusev in cronica de pe Séance.ru.

De ce eu? este produs de Libra Film, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Eurimages, Programul MEDIA si SEE Cinema Network, cu participarea HBO Romania. Co-producatori: Hai-Hui Entertainment, Chouchkov Brothers, Cor Leonis Films.

in Romania, filmul este distribuit de RO Image 2000, in colaborare cu Transilvania Film.

SPONSOR PRINCIPAL LOCAL: Bellaria

PARTENERI: Casa de Cultura a Studentilor, Asociatia Studentilor Jurnalisti, Bilet.ro

21 februarie 2015
„Peter Pan”, premieră la Opera Comică pentru Copii

Spectacolele Operei Comice pentru Copii sunt faptuite pe o principala ardoare in toate planurile componente (scenariu, costume, decoruri, miscare scenica, interpretare): fenomenalitatea pur interioara a meditatiei, distractiei, implicarii la tensiunea spiritului muzicii a copiilor. Circularea in expresia actului artistic din scena, a propriilor trairi ale copiilor, a propriilor idei, caracterizari, analize, concluzii pe firul descriptiv al spectacolului e, de asemenea, o coordonata a succesului unui musical fascinant, adresat placerii celor mici. Pe un libret divers, dramatic si deopotriva umoristic, dinamic si contemplativ, Opera Comica pentru Copii iveste esentele universului copiilor, combinat cu inocenta, cladind doua tablouri: pe scena povestea, in sala mirarea, voiosia, suspansul. Doua lumi uniforme, povestea si copiii, unite in spectacol, intr-un singur loc din lume care le institutionalizeaza: Opera Comica pentru Copii din Bucuresti.

Intr-o insotire de filiatie spirituala, la Opera Comica pentru Copii a avut loc vineri, 13 februarie 2015, premiera musicalului „Peter Pan”, un grandios act artistic muzical, coregrafic, poetic… Alternand cu dialogul verbal, melosul acestui spectacol a fost in masura sa descifreze in lumina ochilor copiilor realitatea zidirii in universul uman a temeliei spirituale absolute si transcendentale, pure initial si de aceea debordant total, neprudent, nefals, nemeditat, pur si simplu, copilaresc!

Foto Sebastian Oros

Copiii canta, se veselesc, isi autocreeaza lumea si expresia lumii, visul si figuratia visului, bucuria si senzorialul bucuriei, lacrima si nesuferinta lacrimei, vina si nepata vinei, prin spectrul imaculatei copilarii. Toate trairile lor sunt arcuite peste o imparatie cu poveste, cantec si joaca, din care exploreaza, invata si se antreneaza pentru iesirea ce urmeaza mai curand sau mai tarziu, din puritate intima, libertate si capricii nevinovate, in lumea cu incercari, posedata de obligatii, eforturi si greseli platite!

Foto Sebastian Oros

„Peter Pan” este un spectacol muzical adaptat dupa povestea nemuritoare cu „A fost odata ca niciodata…”, de Laurentiu Profeta – muzica – si Eugen Rotaru – libretul. „A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Wendy, care traia in Londra. Ea locuia impreuna cu parintii si cu cei doi frati ai ei, John si Michael. Wendy avea o imaginatie foarte bogata si, in fiecare seara, inainte de a merge la culcare, le spunea fratilor ei cate o poveste.”

Foto Sebastian Oros

Asa incepe a se tese firele magnific depanate in musicalul „Peter Pan”. Cu ele se croseteaza un cordon de matase al unui vis presarat de aventuri foarte palpitante ale celor trei frati, calatori pe aripile imaginatiei printr-o lume de poveste cu multe primejdii, in Tara Niciunde… Biruitori a toate acestea, copii trec prin aventuri cu un final pozitiv, visul lor frangandu-se in zori. „Cand, a doua zi, soarele rasari deasupra Londrei, cei trei copii erau departe de tara Niciunde, din nou in siguranta in patuturile lor. Cand se trezira, era deja timpul sa se pregateasca pentru a merge la scoala”, se povesteste.

Foto Sebastian Oros

„Peter Pan” este una dintre cele mai frumoase povesti despre copilarie, adica despre curajul si libertatea pe care ti le da o inima curata. Mi-am dorit sa construiesc un spectacol despre bucuria si speranta pe care o introduc copiii in viata oamenilor mari. Pentru ca ei stiu sa simta si sa vada mai limpede. A fost o provocare extraordinara sa fac un spectacol-laborator aici, la Opera Comica, adica sa intersectez atat mijloace de expresie artistica diferite, cat si functiile pe care le au interpretii in mod obisnuit. Astfel, balerinii joaca, cantaretii danseaza si toata lumea canta. Peter Pan e un spectacol ce decupeaza o echipa artistica tanara, vie si disponibila si asta e foarte important. Ramane de vazut unde este «Tara de Nicaieri»… si cine este Peter Pan, cel care alege sa ramana acolo. Dedic acest spectacol tatalui meu, tenorul Artemie Cojocaru.” Spune in prezentare Antoaneta Cojocaru, regizoarea musicalului.

Foto Sebastian Oros

Alaturi de regizoare, meritul neseparabil faptuirii acestui act artistic mai poarta semnaturile: Francesca Cioanca, scenografia; Catalin Caracas, coregrafia; Andrei Keresztely, adaptarea orchestratiei; Bogdan Sasu, animatii video. Distributia este urmatoarea: Raluca Oprea – Peter Pan -, Oana Serban – Wendy -, Catalina Antal – Michael -, Plamena Anghelova – John -, Eliza Lassel – Catelusa Nana -, Andrei Lazar – Crocodilul -, Fang Shuang – Capitanul Kook -, Vicentiu Taranu – Domnul Darling -, Mirela Dumitrescu – Doamna Darling -, Jenifer Dumitrascu – Zana-, Andrei Dogaru, Ionut Birjovanu – Piratii -, Mihai Pricope – Umbra -, Stefan Schuller – Povestitorul -, Andreea Soare, Sabina Chirila, Andy Ardeleanu, Alexandra Corneanu, Alis Gheorghe, Daniel Manea, Theodora Munteanu, Octavian Iuga, Claudia Iagar – Copiii din tara Niciunde.

Foto Sebastian Oros

Dincolo si dincoace de scena exista intotdeauna o echipa tehnica, nu mai putin insemnata de la detaliul, pana la ansamblul final al spectacolelor. Opera Comica pentru Copii are una de excelenta: Soprana Felicia Filip, director; Smaranda Oteanu Bunea, director fondator; Madalina Cioaca director adjunct; Emil Pantelimon, director comunicare; Paul Hancu, regie tehnica; Dumitru Traian Marin, maestru lumini; Cornel Vladu, lumini; Stere Enisor, sunet; Ambrus Levente, videoproiectie; Viorel Craciun, pictura butaforie; Ambrus Krisztina, machiaj; Marcel Draghici, sef productie; Dana Bulgareanu, cabiniere; Adriana Nicolau, recuzita; Dumitru Balasoiu, contabil sef; Radu Cioaca, sef birou financiar-contabil; Elena Iacob si Florentina Ionescu, resurse umane; Alexandru Bucur si Cornel Iacob, achizitii; Adina Iacob si Miriam Aldea, pr & marketing; Ujvarosi-Brezeanu Alexandru, dtp; Alexandra Mircea, Georgiana Enisor, Florica Jalba, organizatori spectacole.

Foto Sebastian Oros

„Cel mai simplu si eficient mod prin care ne putem bucura copilul din noi este actul artistic. Fie ca suntem creatori sau spectatori, arta are darul de a ne facilita momente pretioase de introspectie. Imi place sa cred ca in fiecare dintre noi exista un Peter Pan latent, care iese la iveala atunci cand ii dam voie. Va invit, asadar, sa petrecem o seara impreuna, in calitate de calatori cu aceeasi destinatie: Tara de Nicaieri, regasita la Opera Comica pentru Copii.”, adreseaza o incitanta invitatie la musicalul aventurilor captivante, din visul cu Peter Pan, copiii familiei Darling si eroii Tarii Niciunde, maestra Felicia Filip.

Foto Sebastian Oros

Copii, in miezul unui februarie bland, cu soare biruitor asupra gerurilor, intocmai in plina putere a anotimpului lor s-au bucurat iarasi de un musical in stare sa incite spiritul lor cercetator, sa experimenteze atasamentul cu fortele binelui, sa capteze atentia in izvoarele povestei. A fost premiera unui spectacol ce se poate constitui intr-un concept ideal de arta pentru copii. Ca nimeni si ca nimic, Opera Comica pentru Copii sfarma mitul ca muzica apropiata genului clasic, sau genul clasic sunt intransmisibile pana la o anumita varsta. Nimic mai neadevarat! Aceasta muzica, asa cum este ea adaptata de catre fenomenala echipa de artisti ai Operei Comice pentru Copii, ale carei rosturi sunt bine alese si coordonate de catre directoarea institutiei, fermecatoarea soprana Felicia Filip, este un model de act artistic si cultural inzestrat cu forta alimentarii cu energii, aptitudini creative si de discernere a preferintelor. Genurile muzicale de spectacol ale Operei Comice pentru Copii sunt apte sa intensifice luminozitatea spirituala a candidatilor la umanitate, apte, daca este cazul, sa efectueze o schimbare de valori interne in cumuum-ul de veleitati diverse ale copiilor, nu toate coalizate cu binele. in aceasta consista un anume rol educativ armonios si eficient.

Foto Sebastian Oros

Spectacolul „Peter Pan”, sublim jucat de Opera Comica pentru Copii, ca toate celelalte, egale in frumusete doar cu insele, e o chemare niciodata fara raspuns in lumea visului tuturor copiilor, intocmai pentru ei, dar si pentru copiii din fiecare dintre maturi. Calatorind prin Tara Niciunde, fiecare spectator, din oricare generatie, recreeaza intr-o admirabila sinteza copilaria cu atmosfera ei lipsita de legile rigide ale valorilor reale si dominata de nelegile supreme ale afectiunii.

Opera Comica pentru Copii e spatiu si mijloc in care fiecare dintre maturi isi poate darui la cateva zile o explozie de clipe fericite, iar copiilor, ei le pot cladi mereu si frumos cate o tara fermecata!

Foto Sebastian Oros

Foto Sebastian Oros

Aurel V. Zgheran cu maestra Felicia Filip, la Opera Comica pentru Copii,

13 februarie 2015 (foto Sebastian Oros)

Aurel V. Zgheran cu maestrul Cristian Mihailescu, la Opera Comica pentru Copii

(foto Sebastian Oros)

George Mihaita, Oana Georgescu, Aurel V. Zgheran,

Bucuresti, Opera Comica pentru Copii, 13 februarie 2015 (foto Sebastian Oros)

16 februarie 2015
Oana Pellea. Spiritul genuin de a descoperi harul

Daca actritei de azi Oana Pellea i se va fi sugerat candva de catre tatal ei, neuitatul Amza Pellea sa se devoteze actoriei, faptul ar fi fost foarte miscator prin vrerea de readaptare a propriului har al unui parinte in destinul neincercat al fiicei sale. Un actor celebru cum a fost Amza Pellea, dupa care arta Thaliei nu are cadere de comparare in raport cu oricine, nu hotaraste spontan aplecarea propriului copil spre un domeniu in care succesul merge catre individual. Fiecare parinte nu are dorinta mai arzatoare decat aceea de a fi intru ajutorul copiilor sai toata viata. Or, daca Oana ar fi fost nedotata cu duhul artei, niciun ajutor parintesc n-ar fi fost folositor, fie el si din partea giganticului actor Amza Pellea!

Marii actori au un energic instinct in a vedea talentul, iar daca Amza Pellea va fi consimtit si sprijinit indreptarea fiicei sale catre arta mirifica a scenei, va fi ajuns pesemne la aceasta optiune prin spiritul sau genuin de a descoperi harul pe care l-a presimtit si in ce o priveste pe viitoarea actrita Oana Pellea. Caci, ideal si admirabil in alegerea drumurilor de viata de catre om este faptul de a prefera pe acelea pentru care are tipul de inzestrari corespunzatoare, iar treapta profesionala la care a urcat pana azi actrita Oana Pellea denota o hotarare pe aceasta baza. Dupa cum si dupa ce joaca in teatru, si film, dupa cum mediteaza, dupa cum aseaza in discutie expresia gandului si in act temeiul cuvantului, actrita Oana Pellea exemplifica o constiinta foarte clara a propriilor aspiratii duse pana la propriile limite.

S-a nascut pe 29 ianuarie 1962 in Bucuresti. Este fiica Domnicai Mihaela, nascuta Policrat, si a actorului Amza Pellea (7 aprilie 1931 – 12 decembrie 1983). A urmat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale” din Bucuresti, actualul UNATC, la clasa prof. Sanda Manu, avand colegi de promotie (1984) pe Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminita Stoianovici, Razvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Paduraru si Claudiu Istodor. Din clasa condusa de Olga Tudorache, colegii de generatie au fost Carmen Tanase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcila, Mariana Procopie, Radu Duda (Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei), Mihai Verbitchi, Patricia Grigoriu si Dan Badarau.

Drumul artistic de pana azi al actritei Oana Pellea, argumenteaza invariant superioritatea intuitiva a celor care i-au prevazut sansa si anvergura succesului. Pe 25 octombrie 2012, Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei i-a acordat la Palatul Elisabeta decoratia „Crucea Casei Regale a Romaniei”; Academia Romana i-a acordat, la 16 decembrie 2010, premiul „Aristizza Romanescu” pentru cariera teatrala si cinematografica; a primit de doua ori titlul de cea mai buna actrita de teatru din Romania; a castigat de doua ori premiul UNITER (Uniunea Oamenilor de Teatru din Romania) pentru cea mai buna actrita; i s-a acordat premiul Fundatiei Culturale Romane pentru o cariera internationala remarcabila. La 13 mai 2009 a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Romanesti „FestCO”, editia a VII-a pentru cel mai bun spectacol, cu piesa „Buzunarul cu paine” de Matei Visniec, traducerea Virgil Tanase (titlul piesei in franceza este „Du pain plein les poches”).

A primit, de asemenea, numeroase premii internationale pentru rolul principal din „Stare de fapt”, regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Film de la Geneva, premiul orasului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino si la Festivalul International de Film „Vulturul de Aur” din Batumi, Georgia.

A jucat in peste cincizeci de piese de teatru si douazeci de filme, dar este cu titlu de exceptie notabila distributia sa alaturi de Clive Owen in filmul „Children of men”, in regia lui Alfonso Cuaron, produs la studiourilor Universal Picture (realizat in intregime la Londra). Filmul a fost nominalizat in 2013 pentru premiile Oscar, la trei categorii. Nu mai putin impresionante sunt distributia actritei din 2007, in productia britanica „I really hate my job”, regia Oliver Parker si, de asemenea, in productia americana „Fire and Ice”, regia Jean-Christophe Comar („Pitof”), ori in intr-un rol important din filmului „Biblioteque Pascal”, regia lui Szabolcs Hajdu.

Plurivalenta in ceea ce priveste tipul personajului si categoria de rol, actrita Oana Pellea joaca in mai multe limbi europene, cum ar fi romana, franceza, engleza, italiana, participand la numeroase productii internationale, inclusiv productia romano-franceza „Ioana d’Arc – Extrase dintr-un dosar” si productia teatrala francezo-canadiana, in regia lui Marc Doré „Ma tot duc”, alaturi de Sandu Gruia. A reprezentat Romania la mai multe festivaluri internationale de teatru, inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul International Francofon din Franta si Festivalul Americilor din Canada, a facut parte din jurii internationale de film.

In iunie 2009 a aparut prima carte semnata Oana Pellea la editura Humanitas: „Jurnal 2003-2009”. Atractiile livresti ale actritei ii confera un succes impresionant si in planul editorial, cartea sa fiind considerata la timpul respectiv cea mai bine vanduta a Editurii Humanitas, in numar de peste cinsprezece mii de exemplare in mai putin de trei luni (august 2009-octombie acelasi an), atingand apoi un tiraj record de treizeci si doua mii de exemplare.

Filmografia care are inserat numele Oana Peleea intre numele cuprinse in distributia actorilor este vasta si cu certitudine foarte valoroasa. Asijderea bogata colectie de distinctii ce oglindesc recunoasterea la treapta de competitivitate, critica de specialitate sau popularitate, pentru activitatea stralucita si prolifica, in teatru si film.

Asemeni unui strat multicolor de flori e viata si opera actritei Oana Pellea. Ea are omogenitate in repetarea valoarei si succesului de la un rol la altul si deopotriva, fiecare rol este nou, dupa cum fluviul ce curge nu poate fi de mai multe ori vazut la fel, in fiecare miime de clipa fiind altul.

Aurel V. Zgheran cu actrita Oana Pellea
(12 februarie 2015, Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Bucuresti)

15 februarie 2015
Să existăm sufleteşte, în afara timpului, pentru un anotimp…

Anul trecut, intr-una din zilele coapte de soare ale lunii octombrie, Nora Iuga mi-a daruit un zambet la Festivalul International de Literatura si Traducere de la Iasi. Acum imi amintesc de expresivitatea transmisa atunci, precum si de ochii ei inchisi la culoarea care vorbeau neincetat, insa nu in avalansa, ci lasandu-ti timpul necesar cat sa le auzi sonoritatea magica. Priviti in adancuri, scanand in interiorul lor uman, ochii aveau culoarea deschisa a cuvintelor scrise in timp de insasi autoarea lor. Citind-o recent, mi-a atras atentia perceptia fizica si metafizica pe care o acorda, in spatiul intim al memoriei, iernii.

Intr-un interviu acordat Diei Radu, editor cultural si redactor al revistei Formula As, scriitoarea Nora Iuga descrie parcursul pe care il urmeaza gandul pana sa ajunga sa imbrace starea in care este imagine. Asadar, despre gand ca imagine a propriei interioritati, ca memorie a simturilor care pastreaza emotia prima a amintirii. Ca o forma de a se intoarce la copilarie, cand bucuria exista fara prezenta unui obiect aparent si fara dorinta de a gasi neaparat raspuns la chinuitoarea intrebare de mai tarziu, "de ce?". Marturiseste ca nu-i plac plimbarile prin zapada, care aduc cu ele frigul si intunericul, "decat atunci cand nu e nicio pala de vant, cand nu se clinteste nicio creanga, cand linistea e deplina si aerul complet static, cand ninge cu fulgi foarte mari si scartaie zapada sub picior. Sau cand e soare, totul e incremenit, iar albul devine orbitor, incat ai senzatia ca te misti intr-o supra-lume." Abia intr-un astfel de moment suspendat in albul linistii, Nora Iuga s-ar putea plimba ore in sir.

Aerul de poveste al anotimpului opalin incepe sa fie respirat la vederea primilor fulgi de zapada, cand se declanseaza in solaritatea fiintei sale o bucurie frenetica: "E o explozie de entuziasm pe care cred ca o avem cu totii de mici si care se repeta an de an. Nu cred ca exista om caruia sa nu-i vina sa strige "Ninge!", cu exaltarea de atunci, cand vede pe fereastra primii fulgi." Insa, alte sensuri ii raman pictate in suflet de insasi majestatea sa, iarna.

Amatoare a iernilor rusesti revelate in lecturi, revine la semnificatia interiorizanta, cu irizatii psihologice, in care "iarna inseamna frig aprig", iar expresia verbala "Mi-e frig" accentueaza certitudinea unei singuratati si sentimentul de siguranta dupa care orice om tanjeste si la care ajunge doar atunci cand se afla alaturi de o fiinta. Corespondentul sinonimic al lui "mi-e frig", "sunt singur", accentueaza auzul ecoului strident al omului care are nevoie de tine, are nevoie de celalaltul lui. "Fetita cu o mie de riduri" continua ca o visatoare, sa recompuna imaginea rascolitoarea a iernii, dandu-i accente de confesional: "Stiti, toata viata mea am avut un vis de iarna. Mi-am dorit sa calatoresc intr-o troica, imbracata toata in blanuri, cu un barbat pe care sa-l iubesc. Caii sa aiba clopotei, ca-n Anna Karenina, si sa traversam impreuna o padure inghetata. M-a tinut ani de zile dorinta asta si n-am ajuns niciodata la hanul visat. De altfel, cele mai frumoase intamplari ale mele au fost visele, fiindca nu s-au implinit niciodata."

Iarna mai aduce cu ea si literele autocunoasterii prin apropierea de carti, prin tendinta de a ne oferi mai mult ragaz pentru creativitate, imaginatie, fantezie, interpretare, visare, domolire a ritmurilor exteriore si regasirea esentei in linistea care ne confera stari de spirit motivante, prielnice reflectarii prelungite. Ca si cum ni s-ar ingadui sa existam, sufleteste, in afara timpului, pentru un anotimp…

Cu alte cuvinte, cu cele ale autoarei Nora Iuga: "(…)iarna e anotimpul propice pentru creatie. E ceva cu anotimpul asta, are o dimensiune metafizica, o tragere la somn, la visare, la imaginatie. Iarna are o liniste a ei, greutatea zapezii incetineste ritmurile exterioare si le starneste pe cele interioare. Parca se coace ceva in fiecare om, la caldura, in spatele perdelelor trase." Imbracarea caselor in lumini din ce in ce mai intense si stralucitoare, precum si decorarea brazilor cu globuri si ghirlande, dorinta de a colectiona obiecte si decoratiuni sofisticate, cat mai in pas cu moda, toate acestea reprezinta o necunoscuta asumata constient de domnia sa, care are o viziune proprie despre locul in care isi duce traiul zilnic. In acest sens, afirma ca o intereseaza casa dinlauntrul ei, casa legata de propriu-i mecanism interior "printr-un cordon ombilical, cum e casa melcului, care si-o cara cu el peste tot." O propozitie din interviul acordat de scriitoare, care reitereaza aceste ganduri, suna asa: "Eu nu mi-am dorit niciodata o casa muzeu." Aflam, astfel, ca celebra Nora Iuga nu si-a dorit niciodata sa locuiasca intr-o casa excentrica, preocupandu-se cu predilectie de dimensiunea estetica a sufletului sau, pe care l-a hranit in permanenta cu fibre si substante culturale, cum au fost si cum sunt si astazi: mersul frecvent la teatru, la concerte, la cinematograf, lectura si scrisul…

Autor: Stefania Argeanu, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarea Psihologie

15 februarie 2015
Londra: ART & FASHION – Industry of beauty – cel mai elegant eveniment de artă și modă românească

Sub sloganul “Noi suntem industria, tu esti frumusetea” se va lansa la Londra unicul festival de moda si arta menit sa aduca Romania frumoasa in ochii publicului international. Conceptul are la baza alaturarea unui grup de tineri designeri si artisti romani care sa arate lumii o parte nevazuta a tarii lor, talentele si priceperea, traditia si cultura, toate reinterpretate intr-un proiect modern, sofisticat, fastuos.

Aflat la editia I, evenimentul “Art & Fashion – Industry of beauty” si-a propus sa puna in lumina reflectoarelor o gama larga de oameni speciali si talentati in a ridica frumosul la rang de stil de viata. Oamenii sunt cartea de vizita a tarii din care provin. Cu ei, prin ei, imaginea natiunii capata contururi inimaginabile.

Evenimentul are loc intr-una din cele mai iconice locatii din capitala engleza – East Wintergarden, Canary Wharf si se va desfasura pe parcursul intregii zile de 15 februarie 2015. Expozitie, defilare, receptie, muzica de calitate – acestea sunt doar cateva din ingredientele celui mai mare concept de acest gen de promovare a Romaniei in lume.

Invitatul special este recunoscutul designer Catalin Botezatu si, alaturi de el, 20 de nume importante din arta si moda romaneasca se vor prezenta publicului larg intr-un show de neuitat.

Editia urmatoare va fi pregatita pentru luna septembrie si, de doua ori pe an, se vor intruni la Londra cei mai reprezentativi artisti si designer romani cu intentia de a promova Romania prin succes si valoare.

“Romania in contact”, unica revista bilingva dedicata romanilor de succes din lume este partenerul permanent al evenimentului bianual.

In septembrie 2014, Alexandra Pasca a fost invitata de Daniela Vitelaru, organizatorul evenimentului si fondatorul revistei “Romania in contact”, sa participe la acest eveniment care se afla la prima sa editie. Vizitand pentru prima data Londra, Alexandra a fost fascinata de aceasta capitala europeana a modei cat si de conceptul evenimentului.

Alexandra Pasca a ales sa prezinte doua proiecte ilustrand femeia in doua din starile prin care poate trece in viata: femeia independenta, dezbracata de inhibitii, care isi foloseste corpul ca mijloc de comunicare si de expresie si femeia mama, care poarta in pantece o viata noua si asigura continuitatea. Copilul pe care il va naste este modul de ei de comunicare cu lumea. Pentru fiecare dintre cele doua ipostaze a ales un mijloc de expresie diferit specific conceptului. Astfel, femeia independenta este reprezentata prin fotografie, un mijloc modern de expresie iar femeia – mama este reprezentata prin pictura, un mod de expresie clasic.

“Fashionable Motherhood”

Prin proiectul „Fashionable Motherhood”, Alexandra Pasca a ales sa prezinte o serie de picturi reprezentand femei insarcinate si sa exprime valoarea femeii ca mama (rolul femeii in trecut era sa aduca pe lume copii si sa ii creasca), pentru ca pictura este un mod clasic de expresie, fiind cel mai potrivit cu rolul ancestral al mamei.

“Maternitatea este prezentata ca o alegere placuta, o stare pozitiva in care femeia se simte implinita si mandra. Fragila dar puternica, femeia este cea care insufleteste totul in jurul ei si are puterea sa dea, la randul ei viata, acesta fiind modul ei de a comunica cu lumea exterioara. Formele, hainele si atitudinile diferite sunt o influenta a orasului in care traieste si a mediului inconjurator. Care sunt granitele dintre femeie si mama? Iubire, frumusete, fragilitate, forme, nastere, limite, fertilitate. Toate sunt de genul feminin. Pentru ca toate descriu femeia si calitatile ei. Feminitatea, fertilitatea, rafinamentul, simtul estetic, sensibilitatea si felul in care ea isi poarta sarcina in timpul celor 9 luni de transformari continue o fac unica si mai frumoasa”, spune Alexandra Pasca.

Proiectul se poate vedea la adresa http://fm.alexandrapasca.ro/.

“Noir Haute Couture”

“Noir Haute Couture”, un alt proiect de-al Alexandrei Pasca, prezinta o serie de 9 lucrari reprezentand femeia moderna, independenta. Corpul in forma sa naturala, nud, este in deplinatatea perfectiunii lui. Este un suport pentru gandurile care se afla in interior, pentru toate trairile si senzatiile care ies la suprafata pe piele, organul care are cea mai mare suprafata din corp. Pielea este granita dintre exteriorul nostru si interior, puntea de legatura intre fizic si spiritual. Cand se pot vedea lucrurile mai clar decat atunci cand corpul este dezbracat de haine, de inhibitii si prejudecati. Cuvintele alcatuiesc un accesoriu vestimentar, ele se lipesc si insiruindu-se iau forme de haine pe partile din corp care sunt mai predispuse spre a lua contact cu exteriorul. Fiecare model are un suflet unic, astfel incat trairile, emotiile, framantarile ii ies la iveala sub alta forma de haina si in alta parte a trupului. Fiecare lucrare contine un model cu un accesoriu vestimentar diferit. Proiectul contine 9 lucrari, 9 fiind cifra magica, multiplicarea puternica a simbolului lui trei care in religia crestina este trinitatea Tatalui, Fiului si Sfantului Duh.

Proiectul se poate vedea la adresa http://nhc.alexandrapasca.ro/

Despre Alexandra Pasca:

De mica, Alexandra Pasca a trait intr-un mediu artistic, printre albume de arta si o cultura mai aparte. Mama sa a facut liceul de arta si anul acesta a absolvit sectia de pictura. Aceasta i-a insuflat de mica dragostea pentru forme si culoare. Tatal Alexandrei, desi e doctor a calauzit-o pe drumul fotografiei invatandu-o de pe la 14 ani tainele aparatului foto si developarii pe film. Alexandra Pasca face parte din generatia norocoasa care a mai apucat sa se joace ani de zile cu substante chimice si sa developeze in camera obscura. Sora Alexandrei e architect, iar fratele sau e graphic designer si designer de obiect.

In liceu, artista s-a axat pe pictura si, desi e absolventa de graphic design, mai participa la orele de textile unde a prins drag pentru imprimeuri. Facultatea a facut-o la Bucuresti, Sectia foto-video procesare computerizata a imaginii si a continuat cu un master in fotografie.

Experienta profesionala a plimbat-o atat prin televiziune (avand colaborari cu TVR si Prima TV) cat si in domeniul publicatiilor. Prima revista pentru care a fost fotograf a fost “Casa ai Gradina”, inca de la primul numar aparut in Romania. A lucrat, apoi, aproape 2 ani, la “GQ”, tot de la primul numar, ca editor foto si fotograf. La revista “Mami” a facut ani de zile fotografie de obiect si o rubrica de bricolage in care confectiona obiectele, le fotografia si scria despre procesul de fabricatie. Pictoriale si articole ilustrate cu fotografiile sale au aparut in reviste precum “Unica”, “Tabu”, “Femeia”.

Alexandra Pasca a reluat pictura acum trei ani cand a participat la o expozitie colectiva la Biblioteca Nationala Bucuresti, urmand numeroase participari in tabere nationale si internationale, expozitii colective si personale.

Pasiunea cea mai mare a Alexandrei este arta vizuala, in special pictura si fotografia. Cand nu le practica pe cele doua, ii place sa mearga la teatru, sa asculte muzica, sa citeasca si, mai ales, sa calatoreasca. De asemenea, adora sa intalneasca oameni noi cu care sa schimbe idei si sa lege prietenii.

Inspiratia ii vine de undeva din adancul sufletului cand acesta se conecteaza la exterior. Astfel incat o frunza, o picaturaa de ploaie sau o raza de soare sunt elemente de inspiratie. Un sentiment pe care i-l provoaca cineva, o linie melodica, un personaj sau chiar o alta lucrare de arta ii dau idei pe care le transforma prin prisma imaginatiei si le da o noua forma.

15 februarie 2015
Povestea procurorului Cristian Panait ajunge la Berlin

Sase proiectii pentru public si presa internationala vor aduce povestea procurorului Cristian Panait, cea care a inspirat scenariul filmului De ce eu?, in regia lui Tudor Giurgiu, peste hotare, la Festivalul International de Film de la Berlin. Evenimentul incepe astazi, 5 februarie, si se va incheia pe 15 februarie, cel de-al treilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu fiind inclus in sectiunea Panorama Special.

O prima proiectie deschisa publicului este programata vineri, 6 februarie, iar premiera oficiala va avea loc pe 11 februarie, la ora locala 19.30, la Kino International. Pe covorul rosu de la Berlinala, alaturi de regizorul Tudor Giurgiu, se vor afla actorii Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Sore Mihalache, Liviu Pintileasa, Mihai Smarandache si Alin Florea. La seara de gala vor lua parte si co-scenarista Loredana Novak, producatoarea Oana Giurgiu, producatorul executiv Bogdan Craciun, precum si alti membri ai echipei. In aceeasi zi, pe 11 februarie, echipa se va intalni cu jurnalistii straini, in cadrul unei conferinte de presa transmise online.

De ce eu? a fost deja achizitionat de agentul de vanzari international Heretic Outreach si va fi prezentat distribuitorilor din diverse teritorii in cadrul European Film Market.

Thriller-ul politic va fi lansat in cinematografele din toata tara pe 27 februarie 2015. Filmul este inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis in 2002, la doar 29 de ani, in contextul anchetei asupra unui alt procuror si a presiunilor exercitate asupra sa. Devenit un simbol al luptei din interior impotriva unui sistem corupt, Panait a fost subiectul a numeroase articole de presa si dezbateri. Rolul sau este preluat Emilian Oprea, actor la Teatrul „Maria Filotti” din Braila, aflat la debut in rol principal intr-un lungmetraj de cinema.

Cristian (Emilian Oprea) este un tanar procuror idealist care incearca sa rezolve un complicat caz de coruptie in tumultuosul context social-politic din Romania anilor 2000. El investigheaza cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mita, fals si uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are insa implicatii la nivel extrem de inalt si ii spulbera tanarului magistrat increderea in justitie. incercind sa descopere adevarul, Cristian intra intr-o zona periculoasa si se expune unor revelatii dureroase si neasteptate.
Distributia este completata de Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Liviu Pintileasa, Mihai Smarandache, Alin Florea, Lucretia Mandric, Sore Mihalache, Ionut Caras, Virgil Ogasanu.

Loredana Novak si Tudor Giurgiu semneaza scenariul filmului. Director de imagine este Marius Panduru, montajul este semnat de Lemhényi Réka, de scenografie s-a ocupat Cristian Niculescu, iar costumele au fost create de Szélyes Andrea. Muzica este compusa de Viktor Chouchkov.

Tudor Giurgiu participa pentru a doua oara la Festivalul de la Berlin – in 2006, Legaturi bolnavicioase a fost selectionat in Panorama.

De ce eu? este produs de Libra Film, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Eurimages, Programul MEDIA si SEE Cinema Network, cu participarea HBO Romania. Co-producatori: Hai-Hui Entertainment, Chouchkov Brothers, Cor Leonis Films.
Proiectul a fost dezvoltat in cadrul Berlinale Coproduction Market, EAVE – European Audiovisual Entrepreneurs si CineLink Co-Production Market.
in Romania, filmul va fi distribuit de Ro Image 2000, in colaborare cu Transilvania Film.

Participarea echipei filmului la Festivalul de la Berlin este sustinuta de Centrul National al Cinematografiei, ICR Berlin si Uniunea Cineastilor din Romania.

11 februarie 2015
Turneul național ”Vremuri – Remember the 60s”

Anul 2014 a insemnat pentru formatia Phoenix o intinerire a componentei si a spiritului, o activitate bogata si continua care a culminat cu lansarea albumului ”Vino, Tepes!” in luna decembrie. In paralel cu proiectele Phoenix pentru anul 2015, Nicu Covaci alaturi de Moni Bordeianu prezinta un turneu national in luna martie.

”Toate-au fost la moda atunci,
Toate sunt la moda acum…”

”Vremuri – Remember the 60s” este un concept care include infatisarea celor doi fondatori Phoenix intr-o ipostaza rar intalnita in decursul carierelor artistice, atat in ceea ce priveste repertoriul cât si din punct de vedere al modalitatii de prezentare.

In anii 60 se pun bazele formatiei Phoenix, pe atunci Sfintii, revolutionand nu numai ideea evenimentelor live in Timisoara epocii dar si cifrele obisnuite in materia vanzarilor de albume la nivel national. Ceea ce avea sa devina ulterior formatia-mit a muzicii romanesti a debutat cu un repertoriu strain, neobisnuit vremurilor.

In concertele turneului ”Vremuri”, Moni Bordeianu se intoarce in fata publicului impreuna cu The Beatles, Rolling Stones, The Doors, Kinks, Byrds, Yes, si cu perioada Phoenix care l-a consacrat. Intr-o interpretare de exceptie a unei muzici de calitate, mereu actuale, realizeaza un pod peste timp nu numai pentru generatiile care au trait fenomenul anilor 60, ci si pentru ascultatorii de toate vârstele care iubesc nemuritorii rock-ului clasic.

Alaturi de Moni Bordeianu si de Nicu Covaci vor urca pe scena Dzidek Marcinkiewicz (keyboard, bass) si Roxana Zanga (tobe), iar evenimentele se vor desfasura in locatii care permit o atmosfera de apropiere si de comunicare, si o participare activa din partea publicului.

Prima saptamana a turneului va cuprinde orasele:
Timisoara – 1 martie – Club Daos
Resita – 3 martie – Clubhouse Trust MC,
Hunedoara – 4 martie – Mystic Lounge
Craiova – 5 martie – Cafe Teatru Play
Petrosani – 6 martie – Barock
Ramnicu Valcea – 7 martie – Aby Stage Bar
Pitesti – 8 martie – Hush Club
La fiecare concert, 50 de fani norocosi vor castiga cate un Cd demo din partea formatiei.

Informatiile despre bilete, posibilitati de achizitionare precum si alte detalii vor disponibile in locatiile din fiecare oras, pe site-ul www.formatia-phoenix.ro si pe pagina de Facebook a liderului Nicu Covaci.

11 februarie 2015
Smaranda Oţeanu – Bunea: Soare, chihlimbar şi candoare pe elitrele operei

Suntem de curand vestiti cu totii, maturi, dar in principal copii, de o bucurie livreasca din partea directorului fondator al Operei Comice pentru Copii si Presedinte al Forumului Muzical Roman, Smaranda Oteanu – Bunea, compozitor si critic muzical: a scris cartea rara ca aparitii, dar densa in continut, „Opera Comica pentru Copii, chihlimbar in soare”. Ea inmanuncheaza in cuvant, imagine si documente marturia a saisprezece ani de cand singura opera a copiilor din lume a fost ctitorita sub efigia municipalitatii Bucurestiului si a doisprezece ani de la institutionalizare, in care s-au cules roadele a treizeci si cinci de premii internationale, treizeci si cinci de premii nationale, treizeci si patru de turnee internationale, saizeci de titluri din repertoriul permanent (opere, balete), musical-uri, peste doua sute de mii de spectacole pe stagiune (toate stagiunile 1998-2014).

Intr-o coloristica roz, cartea e acuarelata de eseuri, reportaje, dialoguri cu cei mici. Nimic mai candid si voios! In timp ce partea descriptiva cu mijloace documentare si concise o formeaza fragmentele de presa, aprecierile si semnaturile de memorialitate, ale personalitatilor. Nu se doreste cu aceasta o sterilizare de inocenta in ascensiunea spre prezentarea cu documente a succesului unei institutii ce apartine copiilor, dar temelia de idei a cartii o formeaza cunoasterea Operei Comice pentru Copii, necum altfel decat prin inefabilul pur al copiilor, in uniformitate cu exactitatea datelor.

„File de legenda”, cum e numita de catre autoare cartea, e primita aproape cu mirare, pentru ca oglindeste faptele institutiei unice in lume a micilor melomani. „De ce este o carte – document?” intreaba si explica muzicologul Daniela Caraman-Fotea. „Pentru ca dezvaluie generos strategia prin care un conducator – este vorba de criticul muzical Smaranda Oteanu – Bunea, director fondator al Operei Comice pentru Copii – a reusit, ceea ce la inceput parea o fantezie, capacitarea celui mai dificil, mai pretentios public, copiii de toate varstele, care se imprietenesc cu Bach, cu Mozart, cu Rossini.”

In „Revista Muzicala Radio”/ Radio Romania Cultural, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, presedintele Uniunii Criticilor Muzicali din Romania scrie despre Smaranda Oteanu – Bunea urmatoarele:

„Cum s-a alcatuit repertoriul Operei Comice pentru Copii? Cel mai plastic ar fi sa consider ca era o mare tombola, din care Smaranda Oteanu – Bunea alegea biletele castigatoare. Ba o opera, ba un spectacol cu cantece si dansuri, ba un balet de buzunar, saptamana de saptamana, luna de luna, stagiune de stagiune, turneu de turneu. Mereu; punct si de la capat!

Dupa cortina de final a unei premiere, incepea sa caute titlul urmator. Dupa sirul stagiunilor, incepea sa aleaga boabele, asemenea Cenuseresei; o boaba la dreapta, doua la stanga, ce pastram, ce uitam, ce reluam… in jurul directoarei, misionarii roiau, intrebau, descopereau scoli si aduceau copii cu varii mijloace, numarau costume, construiau decoruri, vanau prezentele la repetitii, un fel de du-te vino fara oprire. Vacantele n-au insemnat odihna, ci calatorii, in tara sau peste hotare. Stagiunea insa, cu un tic-tac implacabil, avea zile fixe (…) Exista oboseala? Nicidecum! Niciunde! La nimeni…

Pentru cine o cunoaste pe Smaranda Oteanu – Bunea, directoarea Operei Comice pentru Copii, este greu de imaginat ca exista vreo zi fara o idee, capabila sa initieze un traseu, sa deschida o fereastra, o usa. Oare? Ce anume? Titluri… interpreti… locatii… adaptari… solicitari… promisiuni… insistente. Printre acestea (…) directoarea patrundea pretutindeni, la colegi, muzicieni, coregrafi, cantareti, dansatori, regizori, sefi de institutii, sectoare, orase si mai… sus, prin care obtinea implinirea ideii! Nu candva. Acum!!!

Dupa un numar de stagiuni, cand credeam ca gasise solutii multumitoare pentru derularea stagiunilor, implicit o anume liniste, a inceput marea aventura. Smaranda Oteanu – Bunea a gasit locul. Care loc? Cel destinat a aseza Opera Comica pentru Copii, deja institutionalizata, intr-o sala de spectacole. A fost simplu? Desigur, adica un lant fara oprire de zile si nopti pentru a construi, ca Ana lui Manole, ceea ce intruchipa in visurile sale. Cunosc si eu multe istorii ale celei care a construit teatrul in care traieste azi Opera Comica pentru Copii. Totusi, putine din ceea ce au fost, multe relatate la telefon, cu descrieri pline de haz sau energie, mirare, furie. Reluand acum sirul de fotograme imaginate, stiu ca Smaranda poate! Nu oboseste, nu negociaza, nu iarta. Este o invingatoare!” .

Opera Comica pentru Copii, un ideal in act

Un fapt nelipsit de ardoare si generozitate este provocat numai de iubire si avantat dintr-un resort interior. El nu surade nicaieri mai radios ca in ochii copiilor, atunci cand lor le este inchinat, ori cand este faptuit chiar de catre ei. Substantialitatea densa, insa fara impovarare, in ceea ce creeaza copiii, nu are cum sa fie agoniseala si experienta ci doar candoare spontana si asidua. Dar in ceea ce realizeaza adultii pentru copii, nu e joaca, e cel mai serios, riguros si desavarsit act.

Copiii au o singura inima ce bate nu numai in pieptul lor, ci in toate piepturile celor ce le conduc pasii pana la rascrucea varstei unde ii asteapta cumpana vietii; copiilor, fiecare rasarit de soare le adauga o zi, pe cand parintilor si educatorilor lor le-o scade, fara irosire, ci spre imbogatirea implinirii micilor candidati la umanitate.

Acesta va fi fost idealul care a inspirat si pe criticul muzical Smaranda Oteanu – Bunea, fondatoare, in anul 1998, a Operei Comice pentru Copii, institutie publica a Primariei Municipiului Bucuresti. Insorita zi pentru cultura muzicala a copiilor Romaniei a fost aceea a gandului si faptei bune adresate florilor imbobocite ce umplu si inmiresmeaza azi sala de spectacole a Operei unice in lume prin aceea ca este exclusiv a copiilor melomani.

Scena noastra lirica e suflata cu aur, de la ea urca la cupola instelata coloane de idoli ai muzicii mondiale, printre care fermecatoarea soprana Felicia Filip, azi directoare a Operei Comice pentru Copii. Iar intr-o zi, unii dintre micii melomani pentru care s-a infiintat azi un ateneu vor fi garda operei ce sprinteaza acum la umbra coloanelor!

Va fi fost trudnicie, va fi fost inspiratie, sansa… vor fi foat toate acestea! Fapt e ca unul dintre emeritii nostri critici muzicali, Smaranda Oteanu – Bunea a translat din ideal in act o Opera a copiilor. Nascuta pe 12 decembrie, 1941, la Ramnicu-Sarat, directoarea fondatoare a unicei institutii cultural-artistice cu acest profil este absolventa a facultatii de Compozitie, clasa prof. Alfred Mendelsohn in 1966, la care a studiat cu Mihail Jora (compozitie), Martian Negrea si Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Aurel Stroe (orchestratie) s.a. Totodata s-a specializat in Managementul Institutiilor Artistice, in S.U.A. Este membra a Uniunii Criticilor Muzicali, a Uniunii Ziaristilor Profesionisti, vicepresedinte al uniunii Criticilor Muzicali. A fost criric muzical la ziarele „Scanteia” si „Adevarul”, precum si la Agentia Rompres, apoi, la ziarul „Ultima Ora” si revista Melos.

In anul 1979 a fondat, Colegiul Criticilor Muzicali, sub egida „Oamenii de Arta si Muzica”, devenind secretara a acestui Forum in al carui program a incorporat festivalurile „Tineri Dirijori”, „Enescu-Orfeul moldav”, „Tinere talente” s.a. A detinut multiple raspunderi editoriale si administrative la revistele Melos – care din 1996 pana in 1999 va aparea in formula Opera – Melos Magazin – Minison, Monopol. In anul 1990 a intemeiat Fundatia „Jora”, actualmente Uniunea Criticilor Muzicali, iar in 1996 a pus bazele Fundatiei „Oedip”, devenind presedinte-fondator sub care auspicii lanseaza turneul „Vedetele Operei” cu spectacole itinerate in orase lipsite de institutii muzicale profesioniste.

Intre anii 1995 si 1998 a fost Director General al Operei Nationale, ulterior Director Media, perioada in care a sprijinit creatia lirica romaneasca, a organizat reluari si premiere cu operele „Hamlet” de Pascal Bentoiu, „O noapte furtunoasa” de Paul Constantiniu, „Revolutia” de Adrian Iorgulescu. A infiintat Studioul Operei Moderne de Camera in repertoriul careia a propus pagini de Anatol Vieru, Dan Dediu s.a., ciclurile de foyer „Sunete si Caramele” – lectii deschise pentru copii, „Maestrii in dialog cu publicul”, ciclul aniversar „Visi D’Arte” etc. in septembrie 1998 a fondat Opera Comica pentru Copii.

Conducerea singurei institutii cu acest profil din lume, care are in repertoriu atat opera, cat si opereta, musical, balet, apropiindu-se de bobocii inzestrati cu harul muzicii, spre a-i vedea deschizandu-se, a fost preluata de curand de catre soprana care a lucit auroral pe grandioasa scena lirica din lumea intreaga, Felicia Filip.

Parca se oprise venirea la opera a tinerilor, pana la ivirea institutiei anume fondate pentru ei, de catre criticul muzical Smaranda Oteanu-Bunea, iar azi e si mai sigur ca filamentul scenei de opera comica va urca la incandescenta, fara a epuiza lumina argintie a resurselor de talente, pentru ca unul si cel mai important dintre rosturile ei este acela al sadirii afectiunii fata de muzica elevata in inima micilor spectatori. Ei au lumina si in spatele pleoapelor pentru ca le inchid spre a visa luminos! Un astfel de vis este acesta de a frecventa spectacole de opera, iar unii, chiar de a urca intr-o zi pe scena, intru nimic mai prejos, ba chiar egal de fascinant cu artistii consacrati!

O marturiseste si stralucitorul succes international la cea de-a XVI-a editie a Beijing Tourism Festival 2014, desfasurat in perioada 29 septembrie – 6 octombrie 2014 si la care artistii romani ai Operei Comice pentru Copii au luat fruntea competitiei, cucerind Marele Premiu. Ei au sus?inut o serie de spectacole in aer liber cu programul „Romania – Land of my Heart”, pe diferite scene din Beijing.

Acest festival international este unul dintre cele mai importante evenimente de gen, organizate in Capitala Chinei si reuneste anual zeci de ansambluri artistice, folclorice, trupe de dans, interpreti, artisti acrobati, comedianti… La editia din anul 2014 au participat reprezentanti ai mai multor tari din Europa, Asia, America si Australia: SUA, Brazilia, Germania, Italia, Spania, Chile, Rusia, Bulgaria, Noua Zeelanda, Canada, Malaysia, Japonia, India, Filipine, Turcia, Thailanda, China, Romania …

Alaturi de artistii Operei Comice pentru Copii din Bucuresti au evoluat ansambluri artistice din China – interpreti si dansatori de la scoala de Arte din cadrul Conservatorului Central de Muzica din Beijing, trupa „Jilin Song and Dance”; „Te Kapa i Ngati Tarawhai Trust” din Noua Zeelanda; trupa „La Montesina” si grupul folcloric „Pro loco di Castrovillari” din Italia; baletul folcloric „Bafca” din Rusia; ansamblul de muzica si dansuri „Banda Renacer” din Chile; ansamblul UDBHAV din India; Sports&Cultural Association din Brazilia; Baletul folcloric „Flor de Mayo” din Thailanda; Santa Monica College, din S.U.A.; Country Dance Family & Friends din Germania; trupa de muzica si dansuri „Boi brihlp da Ilha” din Brazilia; s.a.

Seria de spectacole cu program diferit, prezentate de Opera Comica pentru Copii sub genericul „Romania – Land of my Heart” a cuprins colaje de muzica si dansuri romanesti. Din distributie au facut parte solistii vocali Daniel Filipescu, Oana Serban, Roberta Enisor, Lucia Racoveanu, Jennifer Dumitrascu, Bogdan serban si balerinii Alexandra Corneanu, Andreea Soare, Ilona Karpatti, Sabina Chirila, Alis Gheorghe, Theodora Munteanu, Claudia Iagar, Andy Ardeleanu, Mihai Pricope, Daniel Manea, Andrei Dogaru, Ionut Birjoveanu, Octavian Iuga, Virgil Stefu. Delegatia a fost condusa de Directorul Fondator Smaranda Oteanu – Bunea.

„Pentru evolutiile lor remarcabile, aplaudate la scena deschisa de publicul spectator, de organizatori si de oficiali, dupa ce la postul national de radio „Voice of China” s-a spus «Romania it’s The Best!», organizatorii au decis ca Trofeul celei de-a XVI-a editii a Beijing International Tourism Festival sa se acorde anul acesta artistilor Operei Comice pentru Copii din Romania, institutie publica de cultura aflata in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Unica in lume prin segmentul de public fata de care are adresabilitate, Opera Comica pentru Copii a reusit pana in prezent performanta de a castiga peste 70 de premii nationale si internationale la festivalurile de profil. Cu 60 de titluri de opera, opereta, musical si balet in repertoriu, institutia sustine anual peste 200 de reprezentatii atat la sediu (Calea Giulesti nr. 16), cat si in turneele nationale si internationale pe care le intreprinde”, explica Oana Georgescu – biroul de presa al Operei Comice pentru copii.

Turneele internationale despre care vorbeste distinsa Oana Georgescu sunt urmatoarele: Croatia (iunie 2004, iulie 2006, iunie 2009), Austria (mai 2007), Coreea de Sud (iunie 2007), India (noiembrie 2007, noiembrie 2008, noiembrie 2009, ianuarie 2013), Israel (noiembrie 2006, februarie 2008, mai 2009), Spania (aprilie 2008), Franta (mai 2008), Canada (octombrie 2008, decembrie 2009), USA (octombrie 2008, mai 2011), Italia (iulie 2009), Tunisia (iulie 2009), Republica Dominicana (februarie 2010), Egipt, Germania (iunie 2010, iunie 2011), Emiratele Arabe Unite (ianuarie 2011), Kuwait (mai 202), Sri-Lanka (Decembrie 2012), Bulgaria si Turcia (august – septembrie 2013), Cehia (octombrie – noiembrie 2013), Rusia (aprilie 2014), Bulgaria (iulie 2014), China (octombrie 2014).

In prezent, laudabila institutie pe care o laureaza inainte de toti, copiii, are o conducere coparticipanta la faima ei mondiala: Smaranda Oteanu – Bunea, director fondator, Felicia Filip, director general, Viorica Petrovici, director de imagine. Cu atat mai vrednica de statornicit in istoria artei lirice inchinate copiilor este institutia de arta si cultura ctitorita pentru ei, cu cat fondatoarea este criticul de arta muzicala Smaranda Oteanu – Bunea, personalitate ilustra a culturii romanesti care si-a inchinat o viata de om, ei!

Opera Comica pentru Copii, institutie educativa prin muzica

Educatia copiilor nu s-a dovedit a avea curs intr-o fructificare exhaustiva, mai curand ori mai tarziu, daca decurge din spatiile ermetice ale „tocilarului” – aici nu se strang invataturile ca roade, bob cu bob, ci se insfaca neselectiv! Or, dragostea de a vedea, auzi, examina si sti nu e nici lineara, nici cu gramada, e supla, agera, vie, infloreste in lancile curiozitatii si-n atractii, uneori chiar indiscernabile, dar in masura sa stimuleze reactiile afective nascande in final de cunostinte sau indemanari practice. Intocmai pentru aceasta, Opera Comica pentru Copii edifica valentele voiosiei si placerii, drept constructiviste, cu aripi, departe de angoasele si robustetele oloage ale tocitului. Aceste stari de spirit asalteaza ca viforul scena ei, iar apoi adancul afectiv copilaresc. Augusta si relevata, opera ia aici la tinta usa spre inima, ca floarea fereastra ochilor!

Spre a avea doar un exemplu de invatare agreabila, prin intermediul muzicii de opera, este de luat in atentie sarbatorirea Unirii Principatelor Romane la Opera Comica pentru Copii. 24 Ianuarie, zi nationala, nici ea scapata de discursul festivist, de ovatii cu muchii de tribun politic, si-a reabilitat festiv aura la aceasta institutie, unica pe glob, intr-un spectacol muzical totalmente adorabil, in anul 2015. Preexistenta si regasita zi insemnata prin apartinerea de memoria infiorata a istoriei fiintei natiunii, la propria aniversare a readus intocmai ceea ce a hranit-o pana azi spre a rezista cu vivacitate arzatoare launtric: vasta, magnifica opera, poemul si muzica imbuchetate in lirism, fantezie, dinamism descriptiv, sincronizate in imagini scenice deopotriva meditate si in act.

Melosul clasic activeaza astfel o mirabila incursiune in adancul rai copilaresc, gandita de merituosii oameni de valoare ce-si asuma programul Operei Comice pentru Copii. Iata o admirabila oglindire a splendorilor operei, cu fascinanta interpretare de catre artisti: un spectacol sarbatoresc pentru copii si, fireste, pentru toti, caci muzica e a unui timp fara ani, neincadrand spiritualitatea unei varste fixe. Iar spectacolul acesta poarta in sine semnificatia unica a unui sentiment national, Unirea Principatelor Romane. Extazul copilaresc se cere in explozie manifestat. Universul cristalelor lor sufletesti palpita in coloristica roz a filonului perpetuu al umanitatii. In aceasta se contureaza adevarul care explica ceea ce faptuieste Opera Comica pentru Copii, in numele spiritului ce depinde de azi cum se introneaza in destinul uman, spre a purta pe fiecare in viitor!

Opera Comica pentru Copii a „replocamat”, asadar, in 2015, Unirea, la amplitudinea solemnitatii actului artistic! Istoria implinita a zilei de 24 ianuarie, nu numai necesara ca act istoric ci si ca act de constiinta s-a derulat intr-o „lectie” vie de spectacol muzical, galant, rezidand in sporirea dragostei pentru istorie prin dragostea pentru muzica si atractia acolo unde spectacolul este veritabil: opera! Solistii, alaturi de tinerii muzicieni Matei Bucur Mihaescu (pianist ?i compozitor) si Octavian Ioan Pirlea (violonist) au sustinut un concert – lectie, dedicat copiilor, marcand astfel implinirea a 156 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, sub domnul Alexandru Ioan Cuza, in 1859. Cu acest prilej, s-a inaugurat si noul pian Kawai care va acompania de acum spectacolele institu?iei.

Privitor la eveniment, celebra soprana Felicia Filip, managerul institutiei spunea, anterior lui: „Un moment istoric precum Unirea Principatelor ramane intiparit in memoria genera?iilor intregi de romani ?i merita sarbatorit an de an, cu fastul ce i se cuvine. Bucuria Unirii este insa pentru noi prilej dublu de sarbatoare, intrucat inauguram, cu aceasta ocazie, pianul Kawai ce va insoti de acum inainte spectacolele desfa?urate la Opera Comica pentru Copii. Va invit sa lua?i parte la acest concert extraordinar si sa rememoram, impreuna, cu emotie, o zi insemnata din istoria neamului nostru”.

Programul concertului extraordinar a inclus lucrari cunoscute ale unor mari compozitori: Giacomo Puccini, W. A. Mozart, Gaetano Donzetti, George Enescu, Tiberiu Brediceanu ?i altii. Solistii Operei Comice pentru Copii care au evoluat in cadrul evenimentului sunt: Ioana Bitere (soprana), Raluca Oprea (soprana), Vicen?iu ?aranu (bariton) si Daniel Filipescu (tenor), acompaniati la pian de Madalina Florescu ?i Adela Lorincz.

Iata, deci, motivul pentru care Opera Comica pentru Copii, institutie publica de cultura aflata in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucure?ti, unica in lume prin segmentul de public caruia i se adreseaza, pe langa ca reuseste pana in prezent (2015) performan?a de a ca?tiga numeroase premii na?ionale si interna?ionale la festivalurile de profil, an cu an urca in randurile institutiilor educative nu numai din Romania, ci din lume, la fruntea lor!

„Opera Comica pentru Copii, chihlimbar in soare”, o carte in asteptarea celor pentru care exista

Cu aceasta carte admirabila, „Opera Comica pentru Copii, chihlimbar in soare”, bibliotecile micilor melomani si ale tuturor asteapta sa se imbogateasca frumos cu bijuteria editoriala cea mai proaspata, faptuita cu dragoste si din congruentele care intra in alcatuirea frumusetii aurorale: soarele si chihlimbarul! Dupa ce a intemeiat Opera Comica pentru Copii si i-a pornit pasul pe drumul succesului, astazi, „mama” ei, compozitoarea si criticul muzical Smaranda Oteanu – Bunea ii aseaza numele si-i descrie faptele pe pagini de testament si istorie! Nu se scriu des astfel de carti, pentru ca nici nu exista astfel de fapte care sa le justifice! Cu atat mai mult autoarea acesteia, Smaranda Oteanu – Bunea are meritul de a lansa o lucrare in care propriile lucrari sunt subiectul!

9 februarie 2015
Pepino Popescu. Prin nimic asemănător cu alţii…

Azi, ca dintotdeauna, spectacolul muzical nu are un stapan al sau in jilt, ci multi exegeti in scaunele salii de spectacol pe multe dintre ele artistii putand sa le gaseasca goale intr-o zi, daca nu vor fi de veghe din prima, pana in ultima clipa de program a unei reprezentatii. Ceea ce ameninta din apropierea imediata succesul spectacolului este croirea unei incongruente intre asteptarea publicului si suprasolicitarea pana la care rezista artistul. Artistul are potentialitatea sa intre doua limite – omenesc si har. In functie de superioritatea proportionalitatii unuia si celuilalt, spectacolul tinde spre idealizarea fortei artistice sau materializarea artei.

Dar, intre un spectaol in act si impresia indusa publicului mai este un element, ordinea celor trei parti, in funcie de calitatea spectacolului putand fi oricand inversabila: organizatorul de spectacole. In prea multe imprejurari, artistii celebri ajung pe mainile unor zisi impresari care devoreaza actul artistic, compromit pe artisti si in final deceptioneaza publicul. Au ajuns azi la indemana bataii de joc din partea unor organizatori de spectacole chiar si gigantii artisti scrisi in randurile generatiei de aur a stelelor scenei, iar aceasta nu se vede din sala, dar constituie unul din motivele golirii scaunelor, unul cate unul.

A prinde in cateva insusiri sumare compatibilitatile si incompatibilitatile unui om, nu se poate, dar in ce-i priveste pe impresari, organizatori de spectacole, intr-o formula mai cuprinzatoare, cronicile alcatuite obiectiv, pot. in ele se oglindeste tot: artisti, public, organizatori. Aceasta pe de o parte. Pe de alta parte se poate urmari un grafic de reprezentatii ale unui spectacol sau ale altuia, pe o perioada determinata si acesta-i un graitor raspuns. Fireste, criterii de notare a valoarei celor in al caror profesionalism consista anvergura de valoare si de popularitate a spectacolelor se mai gasesc, dar nu sunt necesare alte cautari, cata vreme intransigenta spectatorilor e cea dintai care construieste o clasificare a organizatorilor de spectacole romanesti.

Aurel V. Zgheran, Bonnie Tyler – Bucuresti 2014

Pe aceasta baza, impresarul Pepino Popescu, alaturi de putini altii urca in frunte. Vor fi existand marturii contra prin conglomeratul presei, dar balanta se apleaca in partea in care coeficientul profesional are greutatea favorabila. Pepino Popescu este omul netemator de esecuri grave, nu are nereusite catastrofale pe constiinta, din care motiv sa devina introvertit si penibil in ochii artistilor, ori alergat de mass-media. Are cuvinte de rostit cu oamenii de presa, intr-o maniera de conversatie foarte agreabila, (personal am cunoscut acet tip de atitudine la concertul cu Bonnie Tyler, de la Sala Palatului, dar nu numai – as mai putea cita aici concertele cu Al Bano, Julio Iglesias, Smokie, Mireille Mathieu si altele, la care mi-a facilitat prezenta pentru alcatuirea cronicilor de presa la spectacolele exceptionale pe care le organiteaza Pepino Popescu), nu fug ziaristii dupa el ca si cum ar fi miscari de strada! Are pus la dispozitie un numar de telefon, acorda cu generozitate invitatii la spectacole, este deservit de asistenta Nicoleta Ion care nu intoarce solicitantului de informatie o vorba molesita ca de canicula, o fata posaca, o rostire de jargoane inculte, ineducabile pe vecie.

In multe privinte, Pepino Popescu nu e prin nimic asemanator cu unii organizatori care sunt mai greu de intalnit sau abordat decat starurile mondiale. De ce n-ar invata toti organizatorii de spectacole civilizatia, generozitatea, eleganta?! Modelul exista: Pepino Popescu!

Aurel V. Zgheran, Pepino Popescu la Sala Palatului

4 februarie 2015
Donațiile “Cărțile copilăriei în fiecare casă” ajung în Deva

Asociatia Curtea Veche cu sprijinul BCR continua campania de donatie „Cartile copilariei in fiecare casa” ca parte a programului national de lectura sustinut de membrii Familiei Regale a Romaniei. Astfel, joi, 29 ianuarie, incepand cu ora 11, echipa Asociatiei Curtea Veche alaturi de Alteta Sa Regala Principele Nicolae al Romaniei si reprezentantii BCR au oferit 1,700 de carti elevilor din Deva. Deplasarea s-a realizat cu autoturisme Ford puse la dispozitie de partenerul BDT Ford.

Evenimentul a avut loc la sala de festivitati „Spiru Haret” a Inspectoratului Scolar Judetean Hunedoara si va include o sesiune de autografe. In fata a peste 250 de elevi si profesori, au luat cuvantul, alaturi de Alteta Sa Regala, domnul Ionel Igna (Director Grup, BCR), doamna Iren Arsene (Presedinte, Asociatia Curtea Veche), doamna Maria stefanie (Inspector scolar General, Hunedoara) si doamna Luminita Dana Hurgoiu (Director, Colegiul National "Sabin Dragoi"). Totodata, vizita include si un moment de lectura sustinut de Smaranda Nicolau (actrita si pedagog teatral, Mindstage Acting School), oferirea de volume din colectia “Cartile copilariei” catre cei mici si pregatirea unor cluburi de lectura prin care imboldul de a citi sa fie dus mai departe printr-o serie de intalniri atractive.

Donatia este realizata cu sustinerea BCR, ocazie cu care institutia bancara schimba fata povestii pentru copiii din Deva care nu au usor acces la carti:

”Ne bucuram sa aducem programul national de lectura “Cartile copilariei” in Deva si sa contribuim astfel la dezvoltarea educatiei pentru generatia de maine. Credem cu tarie in vorba romaneasca "ai carte, ai parte" si dorim sa oferim sansa cat mai multor copii de a avea acces la cele mai frumoase povesti din literatura universala, adaptate varstei lor. Ne bucuram ca nu este un simplu gest de oferire a unor carti, ci ca are continuitate pe termen lung prin infiintarea cluburilor de lectura.” declara Ionel Igna, Director Grup, BCR.

Evenimentul organizat in Deva face parte din programul national de lectura “Cartile copilariei”, initiat de Asociatia Curtea Veche si sustinut de membrii Familiei Regale a Romaniei, si cuprinde alaturi de oferirea volumelor si infiintarea de cluburi de lectura, vizite in scoli, intalniri cu parinti, profesori si elevi si ateliere de lectura in librarii. Acest demers are la baza cauze cat se poate de obiective: statisticile din ce in ce mai ingrijoratoare privind rezultatele slabe in sistemul educational, scaderea dramatica a lecturii in randul copiilor, dificultati in intelegerea textelor si lipsa programelor de lectura.

30 ianuarie 2015