Singurătatea, cea mai mare angoasă, cea mai grea boală, cea mai valoroasă lecție, cel mai înspăimântător coșmar, cel mai amar gust din bucătăria sentimentelor se naște o dată cu noi. Ideea a fost dezbătută măcar o dată de orice filosof sau scriitor care se respectă și încercată pe propria piele, cu sau fără aură filosofică, de fiecare dintre noi.
De aceea, particularitatea sa constă tocmai în faptul că își face simțită prezența chiar în momentul în care sunt întrunite toate condițiile pentru a nu o simți.
Te desprinzi din îmbrățișarea caldă a unui cineva, te trezești după un vis frumos, îți cumperi ceva ce ți-ai dorit de mult, ți se naște un copil, ești promovat, devii irezistibil în ochii altcuiva, simți puțină dragoste cu potențial și te simți fericit, deși nu prea ai știut niciodată să definești cu exactitate acest sentiment și totuși singurătatea e acolo.
O vezi, o simți, o poți defini, știi că nu o poți împărtăși și îți dai seama că e singurul sentiment care nu te trădează niciodată, care e numai al tău și care te face întotdeauna să vrei să fii mai bun, să încerci mai mult, să nu te dai bătut, să lupți.
Singurătatea nu e niciodată sătulă de răspunsuri,
Caută noi și noi întrebări în tine și se dă în vânt după lecții învățate.
Știe că se poate baza pe imprevizibil,
Că poate cuceri orice luptă dacă se folosește de șantajul sentimental
Și că e o certitudine, așa cum fericirea nu va fi niciodată.
sursa foto: stockcake.com
