Toti regii si reginele lumii au o fireasca zi a nasterii lor. Drumurile vietii le pot fi scaparatoare sau pot lasa lungi ori scurte dungi de intuneric. 

Principesa Ana de Bourbon, viitoarea regina a Romaniei, fiica a Principelui René de Bourbon-Parma si a Principesei Margareta a Danemarcei s-a nascut la Paris, pe 18 septembrie 1923. Despre aceasta familie princiara fiecare slova insiruie, din verva unor ani zbuciumati, un torent de trairi care clatina, fara sa usuce, un arbore viguros. 

Inca din copilarie, Principesa Ana nu s-a bucurat de traiul legendarei desfatari de la castelele princiare. Este al treilea copil intre fratii Majestatii Sale, Principii Jaques, Michel, si André. 

Viitoarea regina avea de copil o personalitate predilect conturata in fermitate si energie exploziva. Era captivata de scrima, calatorie si desen, mai mult decat de lectiile scolare, iar din momentul descoperirii fascinatiei livresti, de cititul absorbitor al cartilor. 

Era atrasa de vigoarea si dinamismul gimnasticii mai mult decat de coregrafia suava a baletului, prefera jocul cu mingea, in echipele de baieti, iar dintre materiile scolare era atrasa de geografie si istorie. 

                         
Refugiu, istoviri si  razboi…

             

Pare impropriu sargul, munca rabdatoare si asuprirea cu lipsuri, in cazul unei printese. Si totusi, in ce o priveste pe Principesa Ana de Bourbon, la numai saptesprezece ani, viata i-a rezervat o severa soarta, insolit de neagra, intr-un refugiu al familiei, in Statele Unite, unde avea sa o astepte un trai macinat de saracie. 

Era anul 1940 si lumea era devastata de razboi si de criza economica mondiala. In 1941 s-a inscris la un curs de arta, dar a trebuit, ca si parintii ei, sa si munceasca, pentru usurarea indurarii neajunsurilor, ca vanzatoare la magazinul „Macy’s”, (Principele René a lucrat la o companie de gaz, iar Principesa Margareta, la un palarier de origine daneza). Amarul si biciuitorul refugiu a tinut doi ani si jumatate. „Al Doilea Razboi Mondial”, scrie in cartea „Ana. Portretul Reginei”, Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei, „desi a fost unul dintre cele mai atroce momente din istoria umanitatii, a reprezentat pentru Ana de Bourbon si princiarii ei frati o aventura a vietii. Constrangerile refugiului si muncile istovitoare pe care au fost nevoiti sa le practice le-au dat aripi, i-au intarit, i-au ambitionat si le-au forjat caracterul si atitudinea fata de viata. Nazurile nu si-au gasit niciodata locul in viata Reginei. Capriciile sau usuratatea i-au fost straine atat ei, cat si intregii generatii pe care razboiul a gasit-o la varsta adolescentei.”

In septembrie 1943, Principesa Ana de Bourbon s-a inrolat voluntar in Armata Franceza, ca sofer pe un jeep. Pentru servicii aduse ranitilor de pe front carora le-a transportat sange de perfuzii a fost avansata in grade militare, de la caporal, la locotenent si a primit decoratia „Coroana de razboi”. A deservit cu jeepul spitalele de campanie din spatele frontului, insotita fiind de catelul pechinez Whimpy, prin Maroc, Algeria, Italia, Luxemburg, Germania.

                                  

         

S-a logodit cu Regele Mihai in 1947, apoi, pe 10 iunie 1948 s-a casatorit cu Majestatea Sa, la Palatul Regal din Atena. Regele parasise fortat Romania, la 4 ianuarie 1948. Tara intrase in mainile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ale Anei Pauker si alor lor, dupa ce Europa fusese trecuta prin dezastrul inraurit de steaua de pe Kremlin.

Din insemnarile facute de Regina Maria, in cartile despre biografia Sa, se stravede ingrijorarea care ii mistuia pe ea si pe Regele Ferdinand, neputinciosi a clinti nimic din tragedia prin care trecea poporul rus cotropit de Lenin si culminand cu executarea cumplita a familiei tariste ruse. 

In faptul rostogolirii dramatice a valurilor istorice, venise randul Regelui Mihai I sa fie coplesit de nenorocirea rosie de la rasarit care se increnga palma cu palma in teritoriul sfasiat al Europei, pentru ca, pana la desavarsirea actului de impanzire in lumea intreaga, sa-si desfaca ghearele radacinilor in Asia, America Latina sau Africa...

Intreaga perioada a lungului exil al Regelui si Reginei a fost marcata de expansiunea ajunsa la paroxism a comunismului si atrocitatile faptuite umanitatii de dictatura moscovito-securisto-comunista.                          

„Ana”, scrie Alteta Sa Regala Principele, „nu a ezitat sa spuna «da» casatoriei cu o tara interzisa, nici sa-si lege pe vecie soarta de un pamant de neatins. Ea a acceptat soarta unei regine in asteptare, poate pe vecie sortita sa priveasca de la distanta natiunea al carei nume incepuse sa-l poarte. La aceasta s-a adaugat, pentru restul vietii sale, umilinta saraciei.”

Intr-o viata inelungata, aceasta casnicie regala a decurs si decurge in miracolul celei mai statornice intelegeri si fericiri. Regina nu s-a indepartat nicio secunda de Rege. Pragurile pe care le-au trecut Regina impreuna cu Regele, fara iubire si fidelitate ar fi fost mine! „Regele Mihai”, insereaza Principele in carte, „a avut parte de multi oameni fideli: personalul Casei Majestatii Sale, rudele, incepand cu propria mama, oamenii influenti si oamenii simpli. Dar nimeni nu i-a dovedit Regelui Mihai I, de-a lungul anilor, fidelitate mai mare decat Regina Ana.”. „Lunga lor viata impreuna”, adauga ASR, „le-a rezervat Regelui si Reginei multe momente de exasperare si desnadejde. Iar rabdarea lor a fost (si uneori continua sa fie) pusa la grea incercare”. 

Din primele luni ale casniciei, viata Majestatilor Lor nu a fost nici lenta, nici fara nori, nici usoara, ci cu griji predominante in ce priveste cumpararea celei mai ieftine mancari, celei mai ieftine masini, pe seama castigurilor mici de pe urma muncii amandorura. In primii ani ai exilului au lucrat  la  tamplarie sau la ferma personala,   continuu  sub apasarea nu a grijii de a exceda ceva in existenta de zi cu zi, ci de a nu ramane fara locuinta sub umbrele pribegiei prin Europa, un spatiu generos pana la granitele tarilor comuniste. 

Aici s-au depanat anii tristului si lungului exil. Au locuit intai pe domeniul Bramshill, proprietate a Lordului Brocket, langa Londra, apoi la proprietatea Ayot St. Lawrence, de asemenea, in Anglia, in perioada anilor ’50. In tot acest timp, Majestatile Lor au muncit pentru existenta. Munca le-a redat independenta, demnitatea, intarirea de a imbratisa viata si a birui pentru ea, pentru a reumple aceasta viata in numele viitorului fiicelor, cu grija pentu cresterea si educatia lor  si cu sperante neincetate de renastere si restaurare a Romaniei. 

In 1956 s-au stabilit in Elvetia, la Versoix, tara a prelungei asteptari de intoarcere in tara a Regelui si familiei Majestatii Sale. Aici, Majestatea Sa Regele a lucrat ca pilot de incercare, la Learjet. Majestatea Sa Regina Ana, timp de cincizeci de ani s-a zbatut pentru mentinerea moralului familiei si asigurarea unui venit neintrerupt, necesar cheltuielilor pentru existenta. A lucrat in atelierul de tamplarie, in ferma din Anglia, ori ca doica a fiicelor sale sau ca mecanic auto, atunci cand Regelui ii trebuiau „patru maini” in atelierul de masini. 

Regina a fost, o viata de om, fidela Regelui, insotindu-l si slujindu-i in permanente rascruci ale vietii cu viata, intr-o continua intersectare a totului cu tot, a sinelui cu sine, spre noi si neterminabile incercari de rezistenta. Se poate vorbi in toate acestea, despre iubire. O iubire neincetata pentru Rege si copii!

„Regina”, scrie Principele, „este soldatul cel mai devotat, cel mai simplu, cel mai putin pretentios. Este omul pe care Regele l-ar gasi la intoarcere, asteptand in acelasi loc si o suta de ani, daca e nevoie. Serviciul ei fata de Rege este neconditionat. Regina este nerabdatoare uneori subiectiva, alteori isi pierde cumpatul, are un ascutit spirit critic de care nu scapa nimeni, dar devotamentul ei fata de Rege si, prin el, fata de tara este absolut.”

Creionarea afectiva a Reginei, de catre ASR Principele Radu al Romaniei, ca si a altor regi si regine ale Romaniei, nu surclaseaza o biografie stiintifica, istorica, dar e in masura sa oglindeasca pe Regina in chipul zamislit, inainte de a apare in scriere, in sufletul autorului care nu ascunde nici emotia, nici adoratia, nici iubirea pentru: „o frumoasa femeie destinata unui drum neimplinit si totusi, desavarsit.”. 

E imposibil si nenecesar a plasticiza mai bine decat Principele portretul Reginei, nefiind cu putinta a o cunoaste cineva din afara familiei mai apropiat de adevar decat o cunoaste Alteta Sa Regala. Din perspectiva acestei cunoasteri, Principele este crezut si admirat pentru portretul spiritual pe care il contureaza: „Regina este un om rebel. I-a placut intotdeauna sa sparga convenientele si sa ridiculizeze aparentele. A detestat ifosele si a sfichiuit necrutator prostia sau reaua-credinta. De asemenea, Regina a fost intotdeauna tentata sa chestioneze societatea si prejudecatile ei.”

In legatura cu starile de spirit ale Reginei, Principele evoca un moment petrecut la Geneva. insotea la cumparaturi pentru nunta cu Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei, pe Majestatea Sa, care era la volanul masinii. Trecand prin fata Natiunilor Unite, Regina a zarit un  grup ce protesta cu pancarte si magnetofoane si si-a exprimat vointa de a parca masina, spre a se alatura protestatarilor.  

Alteta Sa Regala Principele a fost ezitant fata de aceasta intentie, replicand ca nu cunoaste ce revendica protestantii. „Nici eu nu am habar”, a raspuns Regina, „dar nu conteaza. Important este sa protestezi!”

Un alt moment evocat de Principe releva un aspect intrucatva opus fata de aparenta „de cinism si mandria de a nu fi niciodata napadita de emotii”, a Reginei. In primul an de casnicie, la Villa Serena din Versoix, Alteta Sa Regala Principele lua micul dejun impreuna cu Principesa si Majestatile Lor si in fiecare dimineata daruia Principesei o floare rupta din gradina vilei. Regina nu a facut niciodata vreo remarca in legatura cu acest gest de iubire, dar intr-o zi, cand, intorcandu-se dintr-o calatorie de cinci saptamani in America, nu a daruit Principesei „floarea de dimineata”, Majestatea Sa Regina s-a apropiat de Principe si i-a spus: „Ar fi pacat sa nu-i mai pui flori Margaretei dimineata. Era atat de dragut din partea ta!”

Aceasta-i in intimitate Regina, despre care Principele spune: „Ana a Romaniei este o regina cu un drum neimplinit. Neurcata vreodata pe Tronul tarii, Majestatea Sa a asteptat multi ani sa fie inteleasa, acceptata, sa devina o parte a Romaniei. Familia Regala a revenit in tara. Dar Romania a continuat sa fie o republica, iar Coroana Romaniei a ramas in exil.”

Regina a venit in Romania la inceputul anilor ’90. Avea peste saizeci de ani. In tara in care sotul Majestatii Sale a fost si este rege, in baza logicii si adevrului istoric, Regina a dormit la hotel sau la manastiri, in Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat, Maramures, Muntenia, Crisana, Bihor, Bucovina... A strabatut tara prin orase si comune, a vizitat biserici, manastiri, scoli, spitale, fabrici, magazine, piete, orfelinate, muzee, biblioteci, primarii, gari... 

„Ce simt al umorului”, spune Principele, „trebuie sa dovedesti zi de zi in fata unei atat de contrastante vieti: dimineata cumparand de la supermarket mancare ieftina pentru o familie numeroasa, seara luand parte la ceremonii regale de cea mai inalta tinuta! Cat de multa rabdare poti avea pentru a suporta nemaiintalnitele mojicii la care Familia Regala a fost expusa in ultimii douazeci si doi de ani, in acelasi timp cu o crestere incredibila a popularitatii, increderii si afectiunii populatiei fata de Rege si Casa Regala? Cata iubire poti dovedi pentru a fi tot acolo, in asteptare neclintita, dupa saizeci si patru de ani de la logodna cu tara, pentru a-i incuraja pe cei care te ignora, a-i inspira pe cei care te regreta si a-i ajuta sa scape de blestem pe cei care te urasc?” 

Regina, merge frumos in lungul cararii propriei vieti, chemand amintiri indepartate si totusi atat de apropiate pentru ca nimic in rastimpul a peste o jumatate de secol nu i-a intunecat chipul si nu i-a ascuns pasul niciodata taras, niciodata agatat cu ghearele si crampoanele puterii. 

Contempland chipul Majestatii Sale Reginei Ana, se intuieste in el mult din profilul Altetei Sale Regale Principesei Mostenitoae Margareta. Stand in admiratia acestui portret se zareste pe deplin chipul de ieri al Majestatii Sale in chipul de azi al Altetei Sale Regale Principesei. Sub Coroana stralumineaza, transparente, absorbite unele intr-altele, reginele care au purtat-o: Elisabeta, Maria, Elena. Si Regina care o va purta: Margareta a Romaniei! 

„De ce a trebuit sa ajunga la 86 de ani ca sa aiba primul interviu televizat in tara ei?”, se intreaba Principele, in legatura cu Regina, „ce-am asteptat atatia ani? Cine-i va ierta vreodata Romaniei contemporane irosirea de sine?”. „Acum”, spune in continuare Principele „cand Regina, alaturi de Rege, a ajuns la o varsta atat de avansata si la un pisc atat de greu de atins al meritului personal, istoric si uman, nimic nu ne mai impiedica sa recunoastem aportul Majestatiilor Lor la Romania de azi. Fara ei am fi mai saraci, mai singuri si mai nefericiti. si mai putin iubiti.” 

Intoarcem, an cu an, cate o fila din cartea vietii Reginei, din cartea vietii Regelui. „Desi pastreaza o anume candoare si inocenta fara varsta, Regele si Regina sunt oameni care s-au maturizat inainte de a iesi din copilarie. Poate de aceea au ramas copii in suflet chiar si la o varsta avansata”, spune Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei. Chipurile Majestatilor Lor Regelui si Reginei sunt reflectate sub pleoapele veacurilor intretaiate in istorie de destinele unite cu Romania. Incaruntita in lunga asteptare a renasterii, intr-o fluviala rostire a poporului rechemat din gheata somnului intarziat, Romania a ajuns la capatul asteptarii Coroanei sale, rechemand pe legitimul monarh. In aceasta emotie a asteptarii intampina ziua mijlocului lui septembrie, a nasterii Majestatii Sale Reginei Ana a Romaniei!

E sublim! Vine de sus, de la bolta anilor Reginei, pana la adancul constiintei, dragostea pentru Majestatea Sa! Tara-i trezita din somnul pietrei: avem o regina neinchisa intre coperte de legende, neincenusata dupa gratiile istoriei in lanturi, avem pe Majestatea Sa, Regina Ana. Suntem romani iubiti de Dumnezeu, avand  pe Regina, cata vreme atatea popoare din lume, nu au, nu-si amintesc sa fi avut vreodata, ori sunt asteptate de suplicii daca vor sa o aiba. Avem o regina ca norul sub soare, ca umbra langa stejar, ca lumina langa geana, alaturi in toate clipele intr-una si pentru indelungata vreme, sub nedreptati si lovituri, de Majestatea Sa, Regele Mihai.

Majestatea Sa, Regina Ana, este un tot inseparabil cu poporul roman, asa cum este cu Regele, cu Altetele Lor Regale Principesele, cu destinul familiei Majestatii Sale. Pentru nesfarsit si chinuitor timp al exilului, tara a fost prezenta neintrerupt, in faptul sufletesc al Reginei, deoarece este tara Majestatii Sale Regelui. Viata Reginei nu se structureaza diferit de a poporului Majestatii Sale. Dar are in ea, in toate trairile, aura regalitatii care o distinge in sublimitate, in unic si nobil, in deosebire de tot. Regina e ca lumina ce-i intinsa pretutindeni: face sa fie vazut ce este imprejur, dar nimic nu-i mai stralucitor si mai viu ca ea. 

Constransi sa privim numai in cronici splendoarea tarii de sub Coroana, pentru ca azi e scoasa coroana si de pe stema (si suntem singura tara din Europa care am facut aceasta), nu avem drept configuratie de date vizuale nimic, daca nu privim cu dragoste la Familia Regala a Romaniei, fara a lua in seama ce ne spun, inca, manualele scolare, nici ce ni-i dat sa privim in cotidian, apasati sa traim mult timp in asteptarea descatusarii si regasirii. 

Deopotriva, configuratia de date ale dimensiunii istorice cu privire la libertate, demnitate, suveranitate si civilizatie, ca directii fixe si imuabile pentru bunastarea tarii, nu poate fi masurabila cu adevarul si statornicia decat evaluand parcurgerea Romaniei, de la anul 1866, odata cu aducerea la domnie a Principelui Carol I, pana la 30 decembrie 1947, de cand incepe sa treaca tara prin caruselul de presedinti.

O coloana de inimi e tot ce poate sa insemne mai mult si frumos darul natiunii pentru Regina ei. Ce este timpul fara veacuri, ce sunt veacurile fara ani, anii fara zile si zilele fara clipe?

Nimic nu pot fi! Nici lumea fara tari, tarile fara popoare, popoarele fara cei randuiti sa le fie in frunte, nu pot avea istorie. Ce alt adevar are timpul decat viata ce-i dovedeste realitatea, ce alta realitate fixeaza in istorie existenta unui popor, decat soarta pe care o traieste sub un conducator, la un moment dat?! In intreaga istorie a umanitatii, epocile, veacurile, anii s-au conturat in parametrii unei domnii, pentru fiecare tara sau, cateodata, pentru lumea intreaga. Romania moderna, intrata in familia tarilor civilizatiei vestice, in cei patruzeci si opt de ani de domnie a intaiului Rege Carol I, intrerupe, dupa abdicarea sub santaj si prin forta a Majestatii Sale Regelui Mihai I, un sir de patru domnii monarhice constitutionale. 

Toate aceste domnii au adus nu numai in orizontul istoric al nostru, ca natiune, ci chiar in viata sufleteasca individuala, patru regine, toate adorate.

Iubirea nici nu imbatraneste, nici nu moare curand, ci isi modifica, doar, localizarea spatiala si temporala, pentru ca aceeasi iubire se poate transfera dintr-un loc in altul, dintr-un timp in urmatorul…! Astfel, poate succeda una si aceeasi iubire, preluata pe o durata cu atat mai indelungata cu cat acea iubire are in sine puterea meritului. Din acest motiv, niciodata romanii nu au incetat sa le iubeasca pe reginele Elisabeta, Maria, Elena, asa cum nu vor inceta sa o iubeasca pe Majestatea Sa Regina Ana, cum maine, ca si acum, o vor iubi pe viitoarea Regina a inimii, Principesa Mostenitoare Margareta de azi! 

Ca si viata, iubirea e o continua inaintare, cu sau fara legi cauzale. In viata istorica a unei tari exista intotdeauna iubirea pentru personalitatile ei. Uneori, intr-o perioada sau chiar periodicitate, ea este oprimata, renascand atunci cand libertatea scapa din lanturi, suprimandu-se cand dictatura reapare! Spiritul ii ramane insa regenerabil, ca si atomii materiali, presupusi vesnici!

Iubirea pentru Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei, nu a fost niciodata o simpla abstractie a mintii. Ea izvoraste neindiguita numai cand ii apare chipul pe un suvenir, pe o carte, crescandu-i colosal mirajul, ca seductia unei flori apropiate de buze, ca o cascada de lumini revarsata dintr-o scanteie, intr-o uriasa reflectie. Bucuria si adoratia sunt neimaginat de mari, avand norocul de a o privi pe Regina aievea. In astfel de ocazii, bucuria, adoratia, iubirea izbucnesc intr-o uniformitate mecanica. Ele rasar nestapanit, in fiinta, in tremurarea intregii fete, in zbaterea inimii, ca o pasare prinsa, ca o coarda de arc, din care a scapat intr-o viteza uriasa sageata, ca strunele harpei, ca valurile marii, ca freamatul padurii…!

Adevar nu este numai in ce-i vazut si se prevede. Adevar este si in ceea ce izbucneste spontan, din ardoare, din iubirea pe care o aprinde steaua frumusetii trecatoare! Dar iubirea profunda nu are ordinea timpului, ci durata ei. Destinul poporului roman are inteles profund in aceasta iubire pentru Regina lui, Ana! Destinul poporului roman nu este legat de raportul dintre vointa demnitarilor dependenti de interese personale si el, ci este conectat la lumina personalitatilor de valoare pe care le are in cursul istoriei tarii. Aceste personalitati lucreaza in timp la constiinta natiunii, retin atentia, invadeaza viitorul posedat de cel mai rezistent argument: argumentul iubirii.

Intre personalitatile Romaniei, Regina Ana face parte dintre acelea care nu se examineaza intr-un fond general. Majestatea Sa, Regina Ana a Romaniei este individualizata ca persoana si deopotriva asimilata constiintei nationale, parte a istoriei sale, ca sotie a Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei, ca Regina fermecatoare a romanilor, iubita, atrasa in interdependenta spirituala, afectiva, a lor! 

  

18 septembrie e o zi a iubirii si recunostintei, Ziua Reginei! Argumentele pe care se sprijina iubirea aceasta decurg din starile sufletesti de reciprocitate, continuate de la intaia Regina a Romaniei, Elisabeta, la Regina Maria si Regina Elena, ca o lumina neintrerupta si o frumusete nemarginita, transmise sincer, afectiv si total natiunii, apoi, de la natiune, ca dintr-o singura inima mare cat patria, inapoi la izvorul iubirii, Reginele Romaniei.

Argumentele recunostintei pentru Regina Ana unesc aceasta iubire cu bataile pendulului unei vieti ce are in urma incercari mari, nenumarate, dar nu indeajuns de tari, pentru a clinti fidelitatea fata de Rege, loialitatea fata de idealurile Regelui, una cu ale tarii!

Timpul acestei vieti este acela al istoriei, un timp concordant in tragismul national al sfarsitului libertatii poporului, al pierderii cadentei patriei cu ale civilizatiei vestice dar si cu inceperea restaurarii Romaniei, dupa mai mult de o jumatate de veac de foc si cenusa moscovito-securisto-comuniste.

Numai iubirile mari rezista trecerii prin zdruncinul atator ani. Iubirea Majestatilor Lor Regele si Regina vine dintr-o adancime de taina de unde se intrupeaza capitole de viata in doi, ce se dau celor care apara iubirea, se bucura de fascinatiile iubirii, se impreuneaza cu sacralitatea iubirii pana la sfarsit! Astfel de iubiri le gasim necunoscute in noi, numai daca ne parasim. Dar Majestatile Lor, Regele si Regina, s-au iubit si s-au urmat, iubind si urmand soarta Coroanei Romaniei, iubind si urmand tara pe corabia istoriei.

Povestea de iubire a Majestatilor Lor Regelui si Reginei, nu a putut fi suprimata de nimic. E o poveste de iubire cum nu mai intalnesti! E o poveste de iubire atat de frumoasa incat nu poate asterne o umbra contra altei iubiri, dimpotriva, intinde in calea oricarora dintre toate iubirile o lumina ce arata celor care se iubesc, drumul fericirii rare si prelungi!

18 septembrie e ziua Reginei. Aceasta zi are asumata obligatia ca nici o iubire sa nu fie contrazisa. E ziua in care toamna curge in aur si crizanteme ca sa laureze toate iubirile! E o zi in care toamna arata ca-i faurita din aur, ca sa scalde obrazul Reginei noastre. 

E ziua crizantemelor ce umplu bratele Reginei, a cocorilor ce scriu pe cobalt, sus pe sub nori, siruri de „V”, care-nseamna „Vivat!”. E ziua Reginei! Minunata si sacra sarbatoare a romanilor!

Ziua Reginei, noi o rezumam in trei: timp, iubire, destin. Ce ar sustine realitatea iubirii si recunostintei, daca ele nu ar avea realitatea proprie?! Majestatea Sa Regina Ana face parte dintre personalitatile carora istoria le-a scris numele intr-o dantelarie de lampadare ce vor lumina etern cerul Romaniei. Daca istoria Romaniei are unitati de timp, fiecare dintre acestea are o fereastra de la care contempla personalitatile contemporane acelei unitati de timp.

Suntem contemporanii Majestatilor Lor Regelui Mihai I si Reginei Ana ai Romaniei. In fiecare dintre regii si reginele noastre a preexistat speranta, iubirea, credinta celor ce au succedat la Tron. Alteta Sa Regala Principesa Margareta continua nazuinta Majestatilor Lor Regelui si Reginei, pentru o Romanie restaurata spre binele si fericirea regasita a natiunii!...

Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare si Principele Radu ai Romaniei sunt calea ce neintarziat si neocolit se va deschide prin perdeaua de umbre dupa care stralumineaza sfanta Coroana Romaniei. Principesa Mostenitoare va retrezi si reindrepta candva tara aceasta, legata si aruncata in intuneric, azi.

Majestatii Sale, Reginei Ana, careia ii daruim dragostea, Majestatii Sale Regelui, caruia-i inchinam recunostinta, le impartasim speranta noastra ca maine istoria va reincepe din locul in care a fost oripilata. Atunci vom avea din nou o regina a inimii, pe Margareta I a Romaniei, azi Principesa Mostenitoare, luminoasa in frumusete, iubire si intelepciune, asemenea superbelor regine de pana azi, ale Romaniei!

Dumnezeu sa ne tina in viata, ani indelungati, instelati de sanatate, armonie, iubire si credinta, pe Majestatea Sa, Regina Ana, sarbatorita la 18 septembrie, zi asternuta in aurul toamnei, in care a venit pe lume, cu sacra randuire de a purta Coroana regeasca!

Ne sarbatorim pe 18 septembrie Regina, asa cum e sfant si pamantean a sarbatori in stramoseasca Romanie, regii si reginele, asa cum dictatorii nu o faceau si nu o fac, deoarece ei au institutionalizat bairamul politic in care nu e miezul si bataia inimii poporului, ci-s ovatii impuse de ordin si scopuri!

La multi ani, la multe toamne cu aur si crizanteme, la multe primaveri cu siruri de cocori rescriind „Vivat” pe cerul de cobalt al Romaniei, Majestatea Voastra, Regina Ana a Romaniei!

*

1 August 2016! Regina si-a sfarsit calatoria Sa pamanteana, supusa asemenea noua tuturor legilor atat de naturale si universale ce guverneaza peste lume, dar, cu toate acestea, lasandu-ne in lacrimi! 

Pleaca azi la ceruri tributul unui neam: regina sa. Ni-l trimitem spre rascumpararea istoriei de sub umbra vinei unui amar de timp. Lmina lina a vesnicei paci il va lua in fasele razelor sale!

O ruga urca azi din partea noastra la ceruri, prin Regina; neincetata iubire ramane aici, in inimile noastre! Amintirea Majestatii Sale Reginei Ana a Romaniei ne va fi eterna carare calauzita si lampadar sufletescde acum inainte!

Adio, iubita Regina! Neamul romanesc nu te va uita in veacuri!