16 răspunsuri la “CONCURS – Care este cartea ta preferata?”
Apetrei Maria
03Mai
Elevul Dima dintr-a șaptea a lui Mihail Drumeș păstrează un loc special nu doar în raftul din biblioteca personală, ci chiar în inima mea. Am descoperit-o într-o vacanță de vară, pe vremea când lectura era poarta mea deschisă spre frumos. Mă reîntorc cu drag la ea în fiecare Iulie din an, și-mi trezărește noi emoții cu fiecare filă dată. Păstrez în ea cuvinte scumpe zgâriate pe prima foaie ce nu-mi dau voie să uit că o dată am ținut în palmă fericirea.
„Când iubeşti eşti serios fără să vrei, căci durerea nu râde.”
Am sa ma opresc la Lolita, „lumina a vietii mele, vapaie a viscerelor mele”, „Lolita” lui Nabokov, draga de ea, plapanda si ispititoarea de ea de fapt – si nu dintr-o pretentie de vulgaritate mascata, caci Dolores inseamna mult, mult mai mult decat atat! Cred ca mi-a placut din cauza lui Humbert Humbert, din cauza zbuciumului sau interior, din cauza incertitudinilor sale – desi crezurile ii sunt de nezdruncinat. Farmecul ei ar fi fost imposibil fara acest Humbert, unul din cele mai reusite – si mai bine conturate! – personaje din literatura…Desi, la o analiza atenta, si nimfeta este delicioasa!
Dostoievsky e TATĂL PLAUZIBIL AL POST-MODERNISMULUI ȘI AL INTERTEXTUALITĂȚII. Iată un fragment din romanul-previziune „DEMONII” (1871):
„Leamsin ar fi fi compus o bucata cu totul originala pentru pian (…) Pieseta intr-adevar se dovedi a fi amuzanta, cu titlu caraghios pe masura „Razboiul franco-prusac”. Incepea acesta prin intonarea impresionanta a „Marseliezei”:
Qu’un sang impur abreuve nos sillon!
Rasunau, in Introducerea aceasta, accente de trufasa sfidare, plina de betia viitoarelor victorii.
Iata ca insa, printre masurile mestesugite ale variatiilor imnului, de undeva lateral, jos de tot, dar foarte aproape totodata, incep sa se furiseze sunetele rautacioase ale melodiei „Mein lieber Augustin”. „Marselieza” nu le observa insa, „Marselieza” e in culmea freneziei maiestuoase; dar „Augustin” se fortifica, „Augustin” devine to mai obraznic; si iata ca masurile lui „Augustin” incep sa se suprapuna brusc peste cele ale „Marseliezei”, coincizind perfect. Ultima pare sa dea semne de suparare; „Marselieza” il observa in sfarsit pe „Augustin”, intentioneaza sa se descotoroseasca de el, sa il alunge ca pe o musca siciitoare, dar „Mein lieber Augustin” s-a prins bine de ea; el e vesel si sigur pe sine; e fericit si e obraznic; si „Marselieza” se prosteste oarecum: ea nu mai ascunde faptul ca e iritata si ofensata; acum ea rasuna cu tipete de indignare, cu lacrimi si juraminti odat cu miinile intinse catre providenta.
Pas un pouce de notre terraine, pas une pierrre de nos fortresses!
Dar „Marselieza” e nevoita sa cinte acum in acelasi tact cu „Mein lieber Augustin”. Apoi, intr-un mod cu totul stupid, melodia ei se transforma in cea a lui „Augustin”, face reverente, se stinge.
Din cind in cind doar, printr-o tresarire convulsiva, se mai aude iar „qu’un sang impur…”, pentru ca tot atunci sa treaca ofensata in tactul unui valsulet pacatos. Iat-o, comletamente, resemnata: acesta e Jules Favre plingind la pieptul lui Bismarck, care cedeaza totul, totul…
Dar acum se infurie si „Augustin”: se aud sunete ragusite, se simte gustul berii baute peste masura, furia laudaroseniei, pretentiile pentru miliardele datorate, tigari din foi fine, sampanie si ostatici; „Augustin” se transforma intr-un urlet turbat… Razboiul franco-prusac se termina.
Ai nostri aplauda, Iulia Mihailovna zimbeste si zice: „Ei, cum sa-l dai afara?”. Pacea a fost incheiata. Avea intr-adevar talent, nemernicul…”
Alina
03Mai
Cartea mea de suflet este „Tai Pan”-James Clavell. Pentru ca vreau sa cred ca inca mai exista eroi precum Dirk Struan, pentru ca poti invata o lectie de viata citind-o, atat ca barbat cat si ca femeie si pentru ca am descoperit o alta lume.
Mihaela
03Mai
„Apararea lui Galilei” – citita prin 1980… pe atunci eram foarte tanara… Asa l-am descoperit pe Octavian Paler, ma indragostisem, era foarte aproape de sufletul meu, scria pentru mine, scria in locul meu… Am inceput sa-i caut cu inversunare cartile, era perioada cand se procurau destul de greu, „Caminante” am „imprumutat-o” definitiv din biblioteca judeteana, bineinteles achitand pretul inmultit cu trei… Intre timp sper sa fi citit cam tot ce a scris… intre timp el nu mai scrie… sau poate o face inca pentru reintalnirea noastra intr-o alta lume.
Cartea preferata, sezlongul, orele prea scurte parca in care traiesti la intensitate maxima – lupti cu eroi neinfricati pe care ti-i poti zugravi dupa gustul si imaginatia ta, te arunci in viitor printre fiinte si inventii carora le mai adaugi si tu ceva condimente sau, de ce nu, mergi inapoi veacuri intregi ca sa descoperi istoria – fie ea si una romantata.
Dintre toate cartile care-mi sunt tare dragi, azi imi zboara mintea la „Seri albastre” a lui Costache Anton. Probabil primavara asta sturlubatica si capricioasa ma tot poarta cu gandul la copilarie, la vremea cand tot citeam si reciteam aceasta carte. Din pacate acum nu o mai am. Sper sa o gasesc candva si sa o pun la loc de cinste in biblioteca alaturi de cartile sorbite la o … ceasca de cultura.
Multumesc,
Oana
Brinzan Amalia
03Mai
Numai una, cam greu de ales, dar daca ma gandesc bine e „Mandrie si prejudecata” de Jane Austen.
Orinde as fi acasa, pe un sezlong la soare sau la umbra, in metrou, in autobuz, in tren dupa 3 randuri citite ma teleportez in Anglia, in epoca aceea……. Imi creste rochia cu crinolina, manusile albe, evantaiul, gulerul alb de dantela, imi dispare incruntarea, zambetul mi se largeste pe fata, colturile gurii ajung la urechi.
Simt mirosul de iarba cruda, verde si aerul curat.
Astept sa apara el ………sa ne plimbam prin cranguri, sa ne ascutim gandurile in conversatii contradictorii, amandoi fiiind apasati de prejudecatile noastre :))
Trezirea, e ora 16:09 esti inca la munca si nici macar un volum din Mandrie si prejudecata nu ai la indemana :))
Iulia Opri
03Mai
M-am îndrăgostit de realismul sud-american, mai ales de Garcia Marquez și de al lui Un veac de singurătate. Deși am citit-o de mai multe ori și sfărșitul mi-e cunoscut, o citesc cu același spirit de devorator, ca și cum cuvinte complet noi mi se aștern în față cu fiecare pagină pe care o recitesc. E profundă, e psihologică, e viața unui continent în microcosmosul familiei Buendia, nume care în spaniolă înseamnă simplu Bună ziua!. Un salut care se transformă în Adio! la finalul acestei cărți alegorice despre viață, oameni, natură și moarte. E o carte deosebită și fără rezerve pot să-i dau titlul de cartea mea de suflet.
„INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU” – dialoguri purtate de diversi interlocutori cu Petre Tutea imediat dupa Revolutie, precum si cateva eseuri filozofice de-ale sale.
De ce? Pentru ca are un optimism incredibil si incurabil care ma vindeca pe loc de lipsa de speranta in care mai alunec din cand in cand. Pentru ca este un mare si adevarat roman, un mare si adevarat patriot, un credincios autentic, fara sa fie catusi de putin ostentativ asa cum se intampla de obicei. Pentru ca este pur si simplu… Petre Tutea: „Fratilor, daca vom muri toti aici – eram tanar, in haine vargate si in lanturi – nu noi facem cinste Poporului Roman ca murim pentru el; ne-a facut onoarea sa murim pentru el.”
Ma opresc la „Arta compromisului” de Ileana Vulpescu. M-a invatat ca a face compromisuri cu viata e necesar. Dar cu capul sus si impacata cu ea insasi, Sanziana parcurge o viata … de poveste. Numai ca nu intotdeauna in povesti curge numai lapte si miere.
Greu de ales o singura carte preferata…Ma opresc totusi asupra biografiei interioare a lui Jung, ”Amintiri, vise, reflectii” – o carte -prilej unic de apropiere de sufletul si mintea lui Jung, o incursiune in gandurile si viata lui launtrica. M-am oprit asupra ei datorita entuziasmului cu care am citit-o si recitit-o, dar mai ales asupra schimbarilor pe care le-a produs in viata mea. Lectura ei m-a imbogatit considerabil-sunt pe punctul de a absolvi o formare de doi ani in psihanaliza jungiana, cea mai fascinanta si hranitoare scoala pe care am urmat-o vreodata. Daca ma gandesc si la oamenii pe care i-am cunoscut, gratie acestei carti, atunci pot sa o declar fara multe rezerve carte preferata.
Cartea mea preferată este Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire, semnată Alice Năstase și Aurora Liiceanu. E un volum de eseuri care concentrează iubiri segmentare din care poți învăța, cu ușurință, câte ceva. Scrisă într-o formulă care te cucerește iremediabil, cartea mi-a arătat, la începutul vieții mele de elevă de liceu, că iubirea nu e așa de simplă, așa de ușoară și așa de pufoasă încât, după ce-ai gustat cu lingurița un strop, să poți să-ți permiți să te consideri un expert într-ale amorului febril.
Am râs, am plâns, am aprobat și-am continuat să tot citesc și, câteodată, mă-ntorc tot acolo, ca să retrăiesc prin alți ochi experiențe proprii sau ca să caut cu sete răspunsuri la probleme mele.
[…] Primul concurs organizat in colaborare cu Libris s-a incheiat. Multumim pentru toate mesajele voastre. Comentarii foarte interesante. Se coaguleaza oare o comunitate de cultura valoroasa? […]
Desi in vacanta ca orice impatimit am intrat intr-o librarie in ciuda apostrofarilor sotului care imi tot spunea ca suntem in vacanta si ca o librarie nu face parte din obiectivele turistice . Privirea mi-a cazut pe o carte pe care scria Torey Hayden Just Another Kid .
M.
03Mai
pentru mine, cel mai mult au insemnat La Rascruce de Vanturi si Jane Eyre pe care le-am citit in adolescenta.
03Mai
Elevul Dima dintr-a șaptea a lui Mihail Drumeș păstrează un loc special nu doar în raftul din biblioteca personală, ci chiar în inima mea. Am descoperit-o într-o vacanță de vară, pe vremea când lectura era poarta mea deschisă spre frumos. Mă reîntorc cu drag la ea în fiecare Iulie din an, și-mi trezărește noi emoții cu fiecare filă dată. Păstrez în ea cuvinte scumpe zgâriate pe prima foaie ce nu-mi dau voie să uit că o dată am ținut în palmă fericirea.
„Când iubeşti eşti serios fără să vrei, căci durerea nu râde.”
03Mai
Am sa ma opresc la Lolita, „lumina a vietii mele, vapaie a viscerelor mele”, „Lolita” lui Nabokov, draga de ea, plapanda si ispititoarea de ea de fapt – si nu dintr-o pretentie de vulgaritate mascata, caci Dolores inseamna mult, mult mai mult decat atat! Cred ca mi-a placut din cauza lui Humbert Humbert, din cauza zbuciumului sau interior, din cauza incertitudinilor sale – desi crezurile ii sunt de nezdruncinat. Farmecul ei ar fi fost imposibil fara acest Humbert, unul din cele mai reusite – si mai bine conturate! – personaje din literatura…Desi, la o analiza atenta, si nimfeta este delicioasa!
03Mai
Dostoievsky e TATĂL PLAUZIBIL AL POST-MODERNISMULUI ȘI AL INTERTEXTUALITĂȚII. Iată un fragment din romanul-previziune „DEMONII” (1871):
„Leamsin ar fi fi compus o bucata cu totul originala pentru pian (…) Pieseta intr-adevar se dovedi a fi amuzanta, cu titlu caraghios pe masura „Razboiul franco-prusac”. Incepea acesta prin intonarea impresionanta a „Marseliezei”:
Qu’un sang impur abreuve nos sillon!
Rasunau, in Introducerea aceasta, accente de trufasa sfidare, plina de betia viitoarelor victorii.
Iata ca insa, printre masurile mestesugite ale variatiilor imnului, de undeva lateral, jos de tot, dar foarte aproape totodata, incep sa se furiseze sunetele rautacioase ale melodiei „Mein lieber Augustin”. „Marselieza” nu le observa insa, „Marselieza” e in culmea freneziei maiestuoase; dar „Augustin” se fortifica, „Augustin” devine to mai obraznic; si iata ca masurile lui „Augustin” incep sa se suprapuna brusc peste cele ale „Marseliezei”, coincizind perfect. Ultima pare sa dea semne de suparare; „Marselieza” il observa in sfarsit pe „Augustin”, intentioneaza sa se descotoroseasca de el, sa il alunge ca pe o musca siciitoare, dar „Mein lieber Augustin” s-a prins bine de ea; el e vesel si sigur pe sine; e fericit si e obraznic; si „Marselieza” se prosteste oarecum: ea nu mai ascunde faptul ca e iritata si ofensata; acum ea rasuna cu tipete de indignare, cu lacrimi si juraminti odat cu miinile intinse catre providenta.
Pas un pouce de notre terraine, pas une pierrre de nos fortresses!
Dar „Marselieza” e nevoita sa cinte acum in acelasi tact cu „Mein lieber Augustin”. Apoi, intr-un mod cu totul stupid, melodia ei se transforma in cea a lui „Augustin”, face reverente, se stinge.
Din cind in cind doar, printr-o tresarire convulsiva, se mai aude iar „qu’un sang impur…”, pentru ca tot atunci sa treaca ofensata in tactul unui valsulet pacatos. Iat-o, comletamente, resemnata: acesta e Jules Favre plingind la pieptul lui Bismarck, care cedeaza totul, totul…
Dar acum se infurie si „Augustin”: se aud sunete ragusite, se simte gustul berii baute peste masura, furia laudaroseniei, pretentiile pentru miliardele datorate, tigari din foi fine, sampanie si ostatici; „Augustin” se transforma intr-un urlet turbat… Razboiul franco-prusac se termina.
Ai nostri aplauda, Iulia Mihailovna zimbeste si zice: „Ei, cum sa-l dai afara?”. Pacea a fost incheiata. Avea intr-adevar talent, nemernicul…”
03Mai
Cartea mea de suflet este „Tai Pan”-James Clavell. Pentru ca vreau sa cred ca inca mai exista eroi precum Dirk Struan, pentru ca poti invata o lectie de viata citind-o, atat ca barbat cat si ca femeie si pentru ca am descoperit o alta lume.
03Mai
„Apararea lui Galilei” – citita prin 1980… pe atunci eram foarte tanara… Asa l-am descoperit pe Octavian Paler, ma indragostisem, era foarte aproape de sufletul meu, scria pentru mine, scria in locul meu… Am inceput sa-i caut cu inversunare cartile, era perioada cand se procurau destul de greu, „Caminante” am „imprumutat-o” definitiv
din biblioteca judeteana, bineinteles achitand pretul inmultit cu trei… Intre timp sper sa fi citit cam tot ce a scris… intre timp el nu mai scrie… sau poate o face inca pentru reintalnirea noastra intr-o alta lume.
03Mai
Cartea preferata, sezlongul, orele prea scurte parca in care traiesti la intensitate maxima – lupti cu eroi neinfricati pe care ti-i poti zugravi dupa gustul si imaginatia ta, te arunci in viitor printre fiinte si inventii carora le mai adaugi si tu ceva condimente sau, de ce nu, mergi inapoi veacuri intregi ca sa descoperi istoria – fie ea si una romantata.
Dintre toate cartile care-mi sunt tare dragi, azi imi zboara mintea la „Seri albastre” a lui Costache Anton. Probabil primavara asta sturlubatica si capricioasa ma tot poarta cu gandul la copilarie, la vremea cand tot citeam si reciteam aceasta carte. Din pacate acum nu o mai am. Sper sa o gasesc candva si sa o pun la loc de cinste in biblioteca alaturi de cartile sorbite la o … ceasca de cultura.
Multumesc,
Oana
03Mai
Numai una, cam greu de ales, dar daca ma gandesc bine e „Mandrie si prejudecata” de Jane Austen.
Orinde as fi acasa, pe un sezlong la soare sau la umbra, in metrou, in autobuz, in tren dupa 3 randuri citite ma teleportez in Anglia, in epoca aceea……. Imi creste rochia cu crinolina, manusile albe, evantaiul, gulerul alb de dantela, imi dispare incruntarea, zambetul mi se largeste pe fata, colturile gurii ajung la urechi.
Simt mirosul de iarba cruda, verde si aerul curat.
Astept sa apara el ………sa ne plimbam prin cranguri, sa ne ascutim gandurile in conversatii contradictorii, amandoi fiiind apasati de prejudecatile noastre :))
Trezirea, e ora 16:09 esti inca la munca si nici macar un volum din Mandrie si prejudecata nu ai la indemana :))
03Mai
M-am îndrăgostit de realismul sud-american, mai ales de Garcia Marquez și de al lui Un veac de singurătate. Deși am citit-o de mai multe ori și sfărșitul mi-e cunoscut, o citesc cu același spirit de devorator, ca și cum cuvinte complet noi mi se aștern în față cu fiecare pagină pe care o recitesc. E profundă, e psihologică, e viața unui continent în microcosmosul familiei Buendia, nume care în spaniolă înseamnă simplu Bună ziua!. Un salut care se transformă în Adio! la finalul acestei cărți alegorice despre viață, oameni, natură și moarte. E o carte deosebită și fără rezerve pot să-i dau titlul de cartea mea de suflet.
03Mai
„INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU” – dialoguri purtate de diversi interlocutori cu Petre Tutea imediat dupa Revolutie, precum si cateva eseuri filozofice de-ale sale.
De ce? Pentru ca are un optimism incredibil si incurabil care ma vindeca pe loc de lipsa de speranta in care mai alunec din cand in cand. Pentru ca este un mare si adevarat roman, un mare si adevarat patriot, un credincios autentic, fara sa fie catusi de putin ostentativ asa cum se intampla de obicei. Pentru ca este pur si simplu… Petre Tutea: „Fratilor, daca vom muri toti aici – eram tanar, in haine vargate si in lanturi – nu noi facem cinste Poporului Roman ca murim pentru el; ne-a facut onoarea sa murim pentru el.”
Mai pe larg puteti citi si aici -> http://dependentdecitit.blogspot.com/2010/10/intre-dumnezeu-si-neamul-meu.html
03Mai
Ma opresc la „Arta compromisului” de Ileana Vulpescu. M-a invatat ca a face compromisuri cu viata e necesar. Dar cu capul sus si impacata cu ea insasi, Sanziana parcurge o viata … de poveste. Numai ca nu intotdeauna in povesti curge numai lapte si miere.
03Mai
Greu de ales o singura carte preferata…Ma opresc totusi asupra biografiei interioare a lui Jung, ”Amintiri, vise, reflectii” – o carte -prilej unic de apropiere de sufletul si mintea lui Jung, o incursiune in gandurile si viata lui launtrica. M-am oprit asupra ei datorita entuziasmului cu care am citit-o si recitit-o, dar mai ales asupra schimbarilor pe care le-a produs in viata mea. Lectura ei m-a imbogatit considerabil-sunt pe punctul de a absolvi o formare de doi ani in psihanaliza jungiana, cea mai fascinanta si hranitoare scoala pe care am urmat-o vreodata. Daca ma gandesc si la oamenii pe care i-am cunoscut, gratie acestei carti, atunci pot sa o declar fara multe rezerve carte preferata.
03Mai
Cartea mea preferată este Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire, semnată Alice Năstase și Aurora Liiceanu. E un volum de eseuri care concentrează iubiri segmentare din care poți învăța, cu ușurință, câte ceva. Scrisă într-o formulă care te cucerește iremediabil, cartea mi-a arătat, la începutul vieții mele de elevă de liceu, că iubirea nu e așa de simplă, așa de ușoară și așa de pufoasă încât, după ce-ai gustat cu lingurița un strop, să poți să-ți permiți să te consideri un expert într-ale amorului febril.
Am râs, am plâns, am aprobat și-am continuat să tot citesc și, câteodată, mă-ntorc tot acolo, ca să retrăiesc prin alți ochi experiențe proprii sau ca să caut cu sete răspunsuri la probleme mele.
03Mai
[…] Primul concurs organizat in colaborare cu Libris s-a incheiat. Multumim pentru toate mesajele voastre. Comentarii foarte interesante. Se coaguleaza oare o comunitate de cultura valoroasa? […]
03Mai
[…] Primul concurs s-a incheiat. Andreea a primit binemeritatul premiu. […]
03Mai
Desi in vacanta ca orice impatimit am intrat intr-o librarie in ciuda apostrofarilor sotului care imi tot spunea ca suntem in vacanta si ca o librarie nu face parte din obiectivele turistice . Privirea mi-a cazut pe o carte pe care scria Torey Hayden Just Another Kid .
03Mai
pentru mine, cel mai mult au insemnat La Rascruce de Vanturi si Jane Eyre pe care le-am citit in adolescenta.