Face parte din generația marilor actori ai țării noastre. Este cunoscută și iubită de români de toate vârstele pentru roluri în filme precum „Nea Mărin Miliardar” sau „Visul unei nopți de iarnă”. Actrița Rodica Mandache, originară din Iași, a revenit săptămâna trecută acasă. De această dată, pe scenă; alături de Teatrul Odeon, cu care a pregătit pentru publicul ieșean unul dintre cele mai bune spectacole ale momentului, în regia lui Alexandru Dabija.

Rodica Mandache nu și-a exersat, la Iași, doar rolul din piesa „Pyramus & Thisbe 4 you”, ci și cel de scriitoare, lansând la Teatrul Luceafărul „O carte atipică despre un actor atipic: Ștefan Mihăilescu-Brăila”.

Când revin la Iași mă simt mică, adolescentă, îndrăgostită

Ce ne puteți spune despre cartea pe care ați lansat-o de curând la Iași?

Este vorba despre o carte despre un actor fabulos: Ștefan Mihăilescu-Brăila, care mi-a fost coleg, un actor care se naște odată la 100 de ani. Cartea e importantă pentru că sunt mărturiile multor artiști, a multor personalități despre el. Era un om cu păcate, dar era un om strălucitor din cauză că iubea teatrul. Și asta este important, avea o pasiune incredibilă pentru scenă, pentru teatru. Și dacă din cartea asta cei tineri ar înțelege nucleul acela, arderea aceea, atunci înseamnă că nu am scris-o degeaba.

Mi-ați anticipat următoarea întrebare. Ați venit la Iași. Ați revenit acasă?

E drept că locul în care te-ai născut îți încarcă din nou bateriile. Mă simt mică, adolescentă, mă simt îndrăgostită, umblu pe străzi, sunt beată, mă uit și pe unde lucrurile s-au schimbat intră o răceală în inimă.

De această dată ați revenit pe scenă.

Am revenit pe scenă cu cel mai bun spectacol al nostru și cu unul dintre cele mai bune spectacole care s-au făcut despre teatru, a lui Alexandru Dabija, care poate că este regizorul de vârf la ora asta.

Acest spectacol pornește de la „Visul unei nopți de vară” de la Teatrul Meseriașilor, e făcut ca un fel de exercițiu comic, dar e despre oameni, despre faptul că noi, la teatru, nu mai simțim ca altădată. La spectacolul ăsta lumea râde fără să-și dea seama, izbucnește de undeva dinăuntru și bucuria este aproape copilărească.

Chiar dacă am făcut multe filme, ele au fost mai puțin importante decât spectacolele

Ce preferați: teatrul sau filmul?

În tinerețe absolut toate actrițele doresc să facă film, pentru că filmul e cea mai mare putere la ora asta, imaginea… Niciodată nu aș fi lăsat teatrul oricât de tare mi-ar fi plăcut filmul. Am făcut mai mult teatru. Chiar dacă am făcut multe filme, ele au fost mai puțin importante decât spectacolele.

În universul dvs. personal ce rol jucați?

Nu știu (zâmbește). E personajul cu care te-a lăsat Dumnezeu.

Și rolul de mamă cum îl jucați?

M-am străduit, nu știu dacă am fost o mamă bună. Acum sunt și bunică de câteva luni. Nu știu dacă sunt ceea ce trebuie, dar mă străduiesc și le iubesc foarte mult.

Vorbiți despre greutăți. Spuneți-ne ce ascunde cutia dvs. a Pandorei?

Aa, multe, sunt un om cu multe păcate, sunt păcătoasă și am multe defecte, dar mă străduiesc să fac bine. Îmi plac oamenii, îmi plac tinerii, îmi iubesc studenții și încerc să fac ceva din ei. Depășesc cutia Pandorei, nu o deschid tot timpul.

Tinerii din ziua de azi trăiesc un timp mai greu decât al nostru

În dicționarul dvs. personal ce înseamnă Odeon?

Tot ce este mai important (râde). Toate drumurile duc acolo. Îmi dă echilibru, îmi dă identitate. Acolo am suferit, acolo am fost îndrăgostită, acolo am avut succes. Teatrul Odeon este în vechiul Teatru Național, Sala Comedia, eu acolo am debutat când era Teatrul Național, aveam 17 ani și eram pe scena teatrului. Așa că… totul.

Spuneți-ne mai multe despre studenții dvs.

Trăiesc un timp mai greu decât al nostru, că sunt mai puțin ajutați, sunt mai puțin iubiți de viață, nu au busolă, că nu au unde să se ducă. E valabil pentru toți tinerii și mă bucur că o parte din ei au nimerit în păstorirea mea, și încerc să-i fac fericiți.

Am o studentă care ieri mi-a trimis un SMS: „Doamna profesoară, am luat premiul I la Festivalul de la Galați, și m-am gândit că o să vă bucurați”. Ea, de fapt, era în concurență cu mine și cu Dorina Lazăr. Și m-am bucurat atât de tare… Pentru că așa se spune, dacă studenții tăi te depășesc înseamnă că ești un profesor bun.

Ați declarat la un moment dat că interviul este ca o ședință de terapie. Este el o formă de exorcizare?

Așa este, scoți ceva din tine, adevărat, bun, și după aceea te simți bine în măsura în care ai fost cinstit.

Dvs. sunteți cinstită întotdeauna?

Mă strădui, încerc.

Gianina Petruca, Marius Archip

sursă foto: www.cinemagia.ro