TENDINȚE:

Florin Piersic Jr: Un actor are voie să facă lucruri pe...
BukFeszt4 – start pentru sărbătoarea teatrului maghiar ...
Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Otilia Cazimir...
  • Contact
Ceașca de cultură
  • Editoriale
  • Ceaiul englezesc
  • Arte
  • Cultură & Spectacol
  • Societate
  • Cunoaștere

Selectați Pagina

Colecționara

Postat de Ramona Iacobuțe | nov. 16, 2013 | Ceaiul englezesc | 0 |

Colecționara

Nu am știut asta de la început, pe parcurs mi-am dat seama.
Prima dată mi s-a întâmplat când aveam vreo 5 ani și m-am pierdut de mama.
Am văzut mulți oameni mari, așa cum îmi doream și eu atunci să fiu, agitându-se în jurul meu de-a lungul și de-a latul unei străzi care mi se părea că duce spre nicăieri.
Cu mintea de acum aș zice că în acea zi mi-am dat seama că străzile fără sfârșit nu duc spre cer sau spre capătul lumii, ci spre o altă stradă pe care nu o cunoști și pe care te simți pierdut și că agitația transpirată a celor care vor să te ajute nu e decât mirosul propriei lor nevoi de a se simți bine cu ei înșiși.
Și nu am vrut decât la mama.
Căldura mâinii ei nu mirosea a egoism, ci a acasă, a hai să-ți spun o poveste și a mângâiere de noapte bună.
Da, asta este prima mea piesă din colecția de rătăciri și replici de despărțire pe care memoria o atestă.
Mai târziu am început să îmi doresc străzi care duc spre alte străzi.
Răsfoind paginile colecției, mă amintesc pe strada cu indicatorul „Atenție la virajele emoționale, la dreapta prima iubire, la stânga prima despărțire, tot înainte nopți fără insomnii!” și încercând să-mi dau seama încotro să o iau.
Bineînțeles că am luat-o la dreapta ca orice începător.
Bilanțul a fost destul de nefericit:
Prima confruntare cu neputința, cu egoismul emoțional, cu lașitățile născute de rutină, cu nevoia de a lua o decizie.
Acum, azi, chiar în momentul în care scriu aceste rânduri ușor desuete și aducând a literatură de tarabă pentru cei care preferă regula de trei simplă în viață, pot spune că am reușit să-mi îmbogățesc colecția într-atât, încât am ajuns să creez subcolecții pentru că nu am vrut să nedreptățesc pe nimeni.
Adică nu ar fi mers să pun la un loc bădăranii cu uitucii, sau lașii cu tupeiiștii.
Acum știu.
Străzile cu soare sunt cele pe care nimerești când te închei la șireturi și uiți să mai privești spre cer, străzile cu intersecții sunt cele pe care te trezești când ești prea sigur pe tine, iar străzile spre plus infinit sunt doar pentru matematicienii care-ți vând formule ale optimismului.

Acțiune:

Rată:

Bursa Intercultura, 12.000 euro pentru studiu în Italia, ediția a VII-aAnterior
UrmătorulFantasmele singurătăţii – Destin încarcerat

Despre autor

Ramona Iacobuțe

Ramona Iacobuțe

postări asemănatoare

Linişte de-ţi auzi urechile ţiuind şi inima bătând

Linişte de-ţi auzi urechile ţiuind şi inima bătând

21 februarie 2014

Haina cu buzunar ascuns

Haina cu buzunar ascuns

22 februarie 2016

Alergii

Alergii

19 octombrie 2013

Noapte-n ambalaj ecologic

Noapte-n ambalaj ecologic

18 martie 2014

Articole recente

  • BUKFESZT5 – Festivalul Teatrelor Maghiare revine la București, între 28 septembrie și 6 octombrie 2026
  • Radio România Cultural și Art Encounters oferă publicului turul audio al expoziției „Picasso en visite” de la Timișoara – pentru prima dată în România, în cinci limbi
  • unteatru anunță programul lunii septembrie și lansează Cardul de membru
  • Dans, explorare și expresie: înscrieri la Școala Performativă pentru Copii la Centrul Național al Dansului București
  • Zâmbetul Muzicii revine în toamna anului 2026 cu recitaluri susținute de Teodora Gheorghiu și Diana Ionescu, ambele câştigătoare ale Concursului Enescu, în 2001 şi 2003

Secțiuni

  • Arte
  • Autori
  • Ceaiul englezesc
  • Contact
  • Cultură & Spectacol
  • Cunoaștere
  • Echipa
  • Editoriale
  • Societate

Socializare

  • Facebook
  • Instagram
  • LinkedIn

Comentarii recente

Niciun comentariu de arătat.

Proiectat de Elegant Themes | Produs de WordPress

  • Echipa
  • Autori