Matematica apărea — scria ilustrul matematician român Octav Onicescu — în expunerile lui Gh. Țițeica, simplă și liniară, așa cum părea să fie profesorul însuși. Dar această simplitate ascundea o operă întreagă de sistematizare personală, după cum simplitatea înfățișării omului lui putea să mascheze personalitatea cu numeroase resurse interioare”.
Sunt unii savanți care au o evoluție lentă, descoperindu-și talentul relativ târziu, în timpul facultății. Dimpotrivă, alții se dovedesc de timpuriu a fi personalități remarcabile. Un astfel de caz a fost și marele matematician Gheorghe Țițeica, ce s-a caracterizat, întreaga viață, printr-o mare putere de muncă și un interes mereu viu pentru matematică, prin sârguință și o creativitate excepțională.
A făcut studiile superioare la Universitatea din București și la Școala Normală Superioară din Paris, luându-și doctoratul la Universitatea pariziană ”Sorbona”. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică. A fost membru al Academiei Române, vicepreședinte și secretar general al ei; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Științe din Maryland și doctor honoris causa al Universității din Varșovia.
A adus contribuții de seamă în geometria diferențială afină, unde a descoperit suprafețele (în 1906) și curbele (în 1911), care – la propunerea lui G. Loria (1862 – 1954) – îi poartă numele; în opera sa, teoria rețelelor și a congruențelor ocupă un loc de frunte. O bogată activitate a desfășurat la ”Gazeta matematică”, chiar de la apariția acesteia (1895), cu articole, note, probleme. Este autor al unor apreciate culegeri de probleme de geometrie sintetică (apărută în mai multe ediții, prima din 1901), de geometrie analitică și în colaborare, al unui Vocabular matematic (1923).
Împreună cu G. G. Longinescu (1869 – 1939) a înființat (în 1905) revista ”Natura”. Prodigioasa activitate a acestui ilustru matematician cuprinde circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare a științei.
Opere principale: Géométrie projective différentielle des réseaux (1923); Introduction à la géométrie différentielle projective des courbes (1931).
”Există printre matematicieni o convingere intimă și puternică, care-i susține în cercetările lor abstracte, anume că niciuna dintre problemele lor nu pot rămâne fără răspuns.”
Gheorghe Țițeica
