„Ziua bună se cunoaște de dimineață, spune un proverb. Este însă o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru începuturi. În viață, spune vocea înțelepciunii populare, este important să începi cu dreptul. Iar primul sfat care i se dă unui copil în prima zi de școală este: «ai grijă să fii luat de bun de la început». Începutul are o aură magică, iar uneori trebuie marcat printr-o ceremonie. Prima piatră de temelie a unui edificiu se sfințește în general sau este pusă într-un cadru festiv.”

„Zapând sau butonând în fața televizorului sărim de la un început la altul, ne hrănim cu iluzia că deschidem noi secvențe de viață sau de divertisment. S-ar spune că societatea a uitat să aibă răbdare, înfruntând dificultățile inițierii treptate. Facem copii, dar nu mai avem răbdare să-i educăm. Cumpărăm lucruri de care ne plictisim imediat. Declanșăm revoluții, dar nu mai avem energia de a construi societăți trainice pe ruinele emoțiilor inițiale…”

„Romanul este pentru mine și un fel de instrument de navigație deasupra tuturor frontierelor literare și conceptuale. Este instrumentul care se transformă în timp ce-l utilizezi și care te transformă în timp ce descoperi cu el lumea. Eu însumi am ieșit «transformat» din fiecare experiență românească. Romanele mele au fost tot atâtea experiențe de laborator asupra propriei mele ființe.”

„Publicul este violat, până la urmă, de aceste orori, de mizeriile lumii, ori el trebuie să reacționeze, el trebuie să conștientizeze, să fie lucid, să se gândească… Trăim într-o epocă în care, de la atâta informație, suntem paralizați. Fiind suprainformați, avem și impresia că ne-am făcut datoria.”

„Știind ce se întâmplă în lume în timp real avem impresia că datoria noastră de cetățean, dat fiind că am acordat din timpul nostru îngurgitării informației, a fost împărtășită. A fost realizată. Ne-am făcut datoria. Și atunci, nu mai reacționăm. Oamenii vin acasă, se uită la jurnalul de la ora opt, care este o listă de orori, și, după ce timp de jumătate de oră îngurgitează toate aceste lucruri macabre de pe planetă, se așază la masă cu familia, sau se uită la un film sau joacă o canastă, sau ies în oraș și se duc la un bar. Viața continuă.”

Matei Vișniec, născut la 29 ianuarie 1956, Rădăuți, este un poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.

Cunoscut în anii ’80 ca poet, mai târziu ca dramaturg, Matei Vișniec începe să-și publice în ultimii ani și romanele. Cafeneaua Pas-Parol, primul său roman scris în 1983, a apărut abia după căderea comunismului. Un alt roman, scris de autor imediat după instalarea sa la Paris, în 1987, Domnul K. eliberat, a fost publicat în 2010. Matei Vișniec este un romancier care nu se grăbește, dar care scrie proză cu aceeași pasiune cu care a scris poezie și teatru. Romanul său publicat în 2009, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, a fost extrem de bine primit de critică și recompensat cu premiul revistei Observator cultural.

Sursa: evz.ro / adevarul.ro / observatorcultural.ro / wikipedia.org / carteromaneasca.ro