Calendar
Lunea e prima zi în care te simt cu intensitatea unui fior de dorință.
Nu știu ce lună, ce anotimp, ce an este, Știu doar că te vreau.
Marțea începi să mă neliniștești. Nu știu dacă și tu mă dorești, dar știu că e deja vară.
Miercurea mi te strecori în fiecare secundă de cotidian și mă ademenești spre nevoia de a te dori și joi și vineri.
Și, firește, joi și vineri mă surprind căutându-te în acela, în altul, în fiecare.
Sâmbăta mă odihnesc. Ești somnul leneș care mă răsfață Și ești lenea care mă face să mă întind de plăcere prin camerele goale.
Duminica deja te cunosc. Îmi ești atât de familiar, încât nu aș putea să număr zilele din calendar dacă nu te-aș avea.
Frânturi
Uneori te iubesc și fiecare gând mi se împotmolește în absența ta,
Uneori mi te imaginez ca umbra unui străin pe asfalt într-o după-amiază de vară, pentru a nu te urî cunoscându-te,
Uneori prin părul cu reflexe de duminici plicticoase mi se încâlcește dorul,
Uneori aș avea chef să îmi ridiculizez plictiseala în desene pe asfalt,
Uneori visez bătrânețea ca pe o doamnă simandicoasă care își răcorește oboseala legănându-se într-un șezlong pe veranda unei case pustii, Uneori gustul primei zăpezi are gustul purității,
Uneori, când indiferența îmi dă târcoale, trimit copilul să negocieze cu ea,
Uneori sarea are gustul tristeții,
Dar, de cele mai multe ori, realitatea își întinde ghearele ascuțite și lasă urme de azi trăit.
Gramatică pentru doi
Deși o virgulă între subiectul și predicatul dintre el și ea nu anulează propoziția relației, ei preferă tăcerea și orice-ul punctelor de suspensie.
Deși nu își exclamă subînțelesurile din privire și din tăcere, nici nu își interoghează unul altuia nespusa lucrurilor pe nume.
Cum ar putea fi oare împărțită în propoziții această frază a unui noi care are nevoie de o propoziție principală?
Se întreabă un el și o ea măcinați de propoziții secundare.
