Așteptări, senzații contradictorii, dezamăgire sau bucuria așteptării satisfăcute, păreri prefabricate și unele neformate, încă, sunt ingredientele care fac din mersul la un spectacol de teatru o experiență întotdeauna altfel. Iar atunci când este vorba despre o premieră care deschide o stagiune, experiența este cu atât mai dorită și mai intensă. Fie că stârnește dezamăgire, fie că încurajează entuziasmul să țopăie în conversațiile de după vizionare, experiența nu este ușor de uitat.  

O astfel de experiență o reprezintă vizionarea spectacolului Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri, spectacol regizat de cunoscutul și apreciatul Alexandru Dabija și care a inaugurat sala mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, pe 5 octombrie 2012, după ani buni de reparații. Și se pare că a avut un succes teribil la public, întrucât s-a jucat cu sala plină de fiecare dată când a figurat în programul naționalului ieșean.  

Spectatorul s-ar putea întreba de ce s-a deschis stagiunea de toamnă a Teatrului Național din Iași cu un text de Alecsandri și nu cu un text mai actual, care să cocheteze cu modernitatea? Că scriitorul și omul de cultură este părintele spiritual și primul director al celui mai vechi teatru din țară o știe orice iubitor de teatru. De aceea, alegerea schițează gestul pălăriei scoase în semn de respect față de dramaturgul care a și împrumutat numele său instituției de cultură. Ce l-a împins pe regizorul Alexandru Dabija spre acest text aflăm chiar de la el: „Îl iubesc pe Alecsandri fără ipocrizie și fără festivism, îmi place pur și simplu. Nu am adăugat nimic la textul lui Alecsandri, din contră, am mai tăiat de acolo, fiindcă am încercat să-l facem destul de dinamic, să nu ostenim publicul. Surpriza e că am mutat accentul din vodevil înspre teatru popular și ne bucurăm de participarea unei fanfare dintr-un sat, a fraților Lucan din Chetriș, care va face bucurie în sală, pentru că sună extraordinar, se integrează foarte bine în spectacol.”  

Dar tu, spectator, tu ești cel care dă măsura succesului unei puneri în scenă. Să spunem că îți place să mergi la teatru periodic, că nu ratezi aproape nicio piesă. Bineînțeles că dacă te recunoști în descriere, nu aveai cum să nu fii în sală la Iașii în carnaval. Și dacă nu ai reușit să găsești bilete la primele trei spectacole, cele de pe 5, 6 și 7 octombrie, ai apucat să citești câte ceva despre spectacol și, vrând-nevrând, ai ajuns în sală cu un bagaj de opinii care nu sunt ale tale, dar pe care arzi de nerăbdare să le validezi sau să le invalidezi. Și probabil că ai identificat și plusurile și minusurile viziunii dabijiene.  

Care sunt plusurile spectacolului Iașii în carnaval? Colaborarea cu un regizor apreciat atât pe plan național, cât și internațional, Alexandru Dabija, regizor care a mai montat la Iași în 2010 „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, cât și numele actorilor implicați în proiect în rolurile principale, 28 dintre cei mai cunoscuți actori ai trupei Teatrului Național din Iași: Doru Aftanașiu (Postelnicul Tache Lunătescu), Annemarie Chertic (Târșița), Călin Chirilă (Jignicerul Vadră), Teodor Corban (Șătrarul Săbiuță), Pușa Darie (Safta), Catinca Tudose (Cati), Petronela Grigorescu (Marghiolița), Daniel Busuioc (Alecu) și Dumitru Năstrușnicu (Leonil) îl încarcă de așteptări, de curiozitate și de comercial, de vandabil.  

De asemenea, coloana sonoră, asigurată în mare parte de către Fanfara de la Chetriș printr-o prestație live, nu este una care să poată fi acuzată de banalitate sau monotonie. Ba, dimpotrivă. Această alegere dă senzația unui spectacol în spectacol. Pentru că, pe lângă trăirile personajelor lui Alecsandri, spectatorul asistă și la un concert de fanfară.  

Apoi, nu-i așa, spectatori, nu poți rămâne indiferent la amestecul de culoare, muzică și dans pe care Alexandru Dabija, ajutat de Florin Fieroiu, care a închipuit coregrafia, îl imprimă textului lui Alecsandri?! Chiar te trezești în mijlocul unui carnaval, dai reținut din picior din poziția stând pe scaunul din sală și fredonezi în gând melodia care ți-e mai aproape de suflet. Dar ca orice carnaval, sărbătoarea plină de culoare gândită de Alexandru Dabija poate obosi prin intensitate și sincretism. Trecerile de la muzica evreiască la muzica populară românească nu sunt ușor de digerat de către oricine. Scepticii ar spune că tocmai ai găsit un punct slab al spectacolului. Și dacă mai pui sub lupă și ușoara timiditate și stângăcie a membrilor fanfarei, poți țese chiar un discurs critic. Alegerea îți aparține, firește. Butonul de validare sau invalidare al unei astfel de perspective se cere din nou activat.  

În ceea ce privește ambalajul de prezentare al textului propriu-zis, așa cum și-a obișnuit Alecsandri publicul, piesa Iașii în carnaval este în primul rând un „vodevil micuț” și o comedie de situație, o satiră. Spectacolul face multe trimiteri spre cultural și politic, spre mulțime și boierime, spre schimbare și nevoia de păstrare a unor norme și straturi sociale, spre modernism și conservatorism.   În atmosfera de carnaval creată pe scenă de către regizorul căruia îi place să se joace și să surprindă, fără a se îndepărta, însă, prea mult de spiritul piesei, își găsesc locul și păpușarii care distrează mulțimea în piața publică și nelipsita roată de lemn a bâlciurilor și „protipendaua” bonjuristă, îmbrăcată în „haine nemțești” și plebea în costume populare. Puțin câte puțin, pe parcursul întregii reprezentații, spectatorul respiră aerul epocii la care Alecsandri face referire prin personajele sale, dar din când în când este înghiunțit, prin trimiterile regizorale, de realitatea în care trăiește. Astfel, un steag tricolor agitat într-un decor de secol XIX trimite cu gândul la Revoluția din 1989. Revoluția este, de altfel, unul dintre subiectele principale de discuție ale personajelor piesei Iașii în carnaval, jupan-postelnicul Tache Lunătescu fiind urmărit și în somn de frica de comploturile bonjuriștilor, de răsturnarea ordinii sociale existente.  

Spectacol fidel atât viziunii lui Dabija, cât și celei a lui Alecsandri, două viziuni în esență compatibile, Iașii în carnaval mai figurează în programul Teatrului Național, luna aceasta, pe 17 și 20 noiembrie, după 4 reprezentații cu casa închisă și aplauze îndelungate la scenă deschisă în luna octombrie și este de neratat, o bucurie și o sărbătoare a simțurilor.  

Umorul cu accent de burlesc specific carnavalului pe care îl dăruiește cu generozitate Vasile Alecsandri prin replicile protagoniștilor din Iașii în carnaval, o sală de spectacol strălucitoare, care îndeamnă la visare, plină de încărcătură emoțională, de râsul și plânsul și aplauzele trecutului și prezentului, jocul actorilor și capacitatea lor de a contura personaje care stârnesc și râsul și dorul de un Caragiale, muzica de fanfară, dinamismul transpus în muzică, dans și decor, diversitatea cadrelor, efectul de multe ori tămăduitor al sărbătorii asupra sufletului, poveștile de dragoste și intrigile lor care își fac loc în orice colțișor de lume, în orice secol, atât în timp de pace, cât și în timp de război, dar mai ales în plină sărbătoare, îmbinarea a două lumi într-un singur cadru, cea a protipendadei bonjuriste și cea a oamenilor simpli din popor care se amestecă pentru a gusta din tentațiile carnavalului bucură spectatorul, îi încurajează zâmbetul să își simtă libertatea, iar la finalul reprezentației aplauzele curg și grupuri vesele părăsesc sala dezvăluind fețe luminoase și relaxate.