Regele-cu-inima-neagră s-a trezit de dimineață cu gândul să mai facă niște mojicii pentru a se simți bine în pielea lui.

Dar, după ce s-a ocupat de igiena personală, a băut o cafea fără zahăr, așa ca pentru haini ca el, și-a dat seama că avea o predispoziție spre introspecție.

Profund nemulțumit, și-a chemat unul dintre supuși, cel care se ocupa cu adusul și ținutul oglinzii în astfel de momente, l-a repezit și l-a muștruluit cât să își facă încălzirea, apoi și-a aruncat o primă privire în oglindă.

Ce a văzut l-a lăsat, însă, pentru câteva minute, în stare de șoc. Albise peste noapte. Și, ca și cum nu ar fi fost suficient, au început să-l înțepe prin tot corpul impulsuri de altruist.

Vizibil confuz, regele-cu-inima-neagră și-a anulat toate activitățile pe acea zi, l-a expediat cu un gest scurt pe servitor și s-a lăsat pradă melancoliei. În minte îi veneau acum toate domnițele albe, suave și pure pe care le iubise, până să i se înnegrească inima, și ochii i s-au înecat în lacrimi.

Fire puternică, a încercat, totuși, să lupte cu această cădere nervoasă, dar singura soluție pe care a reușit să o găsească, fără sfetnicii pe care îi avea alături când punea țara la cale sau când îi venea chef de vreo nouă cucerire de care să scrie a doua zi ziarele de scandal ale împărăției, făcea trimitere la spânzurătoare.

Da, regele-negru-la-inimă-albit-peste-noapte a început să joace spânzurătoarea cu toate numele de domnițe pe care reușea să le reconstituie în minte. Planul era unul simplu: numele care se lega cel mai firesc era numele celei căreia i se va supune de acum încolo.

Gata, se hotărâse. Nimic nu îl mai putea opri. Va lupta pentru puritatea sa. Liniștit cu decizia pe care o luase, regele și-a concediat toți servitorii, sărutându-le mâna, cum nu mai făcuse niciodată în viața asta, și-a pus cele mai bune haine pe care le avea și și-a încurajat memoria să curteze nume de domnițe.

Când, în sfârșit, a simțit că a găsit numele potrivit, regele s-a oprit și și-a zâmbit cu cel mai cald zâmbet din colecția personală, ediție limitată. Ea avea nume imposibil de memorat, albul cel mai delicat din care mușcase în toată existența lui de rege și era cea pe care o rănise cel mai mult. Nici că se putea întoarcere de situație mai cu rost.