Nu întotdeauna faima unui prozator este efectul mass-mediei. Succesul lui Haruki Murakami se fundamentează pe fondul bogat cultural al unui om ce trece granițele Orientului și Occidentului și compune ajutat de talent și muncă asiduă, inspirat de acest izvor multimilenar.

Haruki Murakami: de meserie scriitor

Haruki Murakami este unul dintre scriitorii zilelor noastre care a reușit să se impună la nivel internațional cu proză scurtă și cu romane apreciate atât în spațiul american, cât și în cel european. În Los Angeles Times se scria astfel despre el: “Haruki Murakami remains one of the most accessible Japanese writers for Western readers.” (Haruki Murakami rămâne unul dintre cei mai accesibili scriitori japonezi pentru cititorii Vestului.)

Alan Cheuse este citat pe coperta cărții spunând: “Both mysterious and yet somehow quite familiar”. (Misterios pe de-o parte și totuși cumva foarte familiar). S-a scris despre nipon și în Guardian, The Times și în Independent on Sunday.

Aș spune despre el că e un scriitor în vogă care se bucură de foarte multă publicitate și care sporește veniturile fiecărei librării ce-l pune la dispoziția devoratorilor de literatură. Puținele cărți pe care i le-am citit (față de totalul lor într-un număr remarcabil) m-au făcut să îl consider un scriitor profesionist; Haruki Murakami s-a lăsat de afacerea pe care o avea și acum trăiește doar din scris (și sunt sigur că trăiește foarte bine la câte best-seller-uri are la momentul actual).

Unul dintre romanele bine vândute cu care m-a cucerit și pe mine e Kafka on the shore (Kafka la malul mării). Ceea ce e incredibil (pentru mine cel puțin) e că după ce scrie proză de “categoria grea” (romane) nu rămâne să facă asta până la sfârșitul vieții; Haruki Murakami alternează scrierea romanelor cu proză scurtă, se află într-un continuu proces de perfecționare. După Kafka on the shore, din colecția de “povestioare” din volumul After the Quake (După cutremur) am rămas marcat de Super-Frog saves Tokyo (Super-Frog salvează Tokyo). Super-Frog alias Superman-ul lăuntric.

Opera este una fantastică și poate fi înțeleasă pe mai multe niveluri, cred. O poți citi în câteva seri copilului înainte de culcare, o poți citi pe sub bancă la ora plictisitoare de chimie sau fizică, o poți citi în parc sau într-un hamac ori o poți citi la facultate ca să-i faci o interpretare filologică și, de ce nu, una filosofică.

Istorioara începe dintr-o dată cu acel element fantastic: o broască, Frog, umană, care vorbește, bea ceai și se comportă ca fiecare dintre noi, invadează apartamentul lui Katagiri. Personajul principal, Katagiri, un funcționăraș de rând la o bancă unde trebuie să-i caute pe datornici, se trezește pe nepusă masă cu super-broscoiul Frog. E de necrezut, dar Frog îi demonstrează lui Katagiri că e foarte posibil, foarte real, ba chiar e spre norocul său că a venit la el. Frog are misiunea de a apăra Tokyo-ul de un puternic cutremur ce va fi cauzat de un vierme uriaș pe cale să se trezească. Cutremurul se va produce când viermele uriaș se va mișca. Astfel povestirea e inedită, originală, neașteptată.

Simplitate și mister

Limbajul e foarte ales, simplu, ironic și profund. Scriitorul Haruki Murakami este tehnic, își alege cu atenție cuvintele, expresiile, și asta e o dovadă pentru declarația dumnealui cum că își rescrie textele de mai multe ori până ajunge la forma mulțumitoare. Punctul culminant este fulgerător și se prezintă lupta dintre “forțele Binelui” (Katagiri și super-broscoiul) și “forțele Răului” (viermele uriaș – în realitate un tip înarmat cu o armă de foc), luptă care nu începe înainte ca cei doi protagoniști să poarte o discuție importantă pentru explicarea povestirii.

Fantasticul poate căpăta diferite înțelegeri care să-l transforme în realitate: poate fi explicat ca traumă, ca vis, ca boală psihică și chiar ca semn divin ori ca forță lăuntrică, conștiință metamorfozată. Voi reda fragmentul în traducerea din japoneză în engleză cu care scriitorul a fost mulțumit:

“’What if I get scared at the last minute and run away?’ ‘Frog’ ‘Frog. What would you do then?’ Frog thought about this a while and answered,’ I would fight on alone. My chances of beating him by myself are perhaps just slightly better than Anna Karenina’s chances of beating that speeding locomotive. Have you read Anna Karenina, Mr. Katagiri?’ When he heard that Katagiri had not read the novel, Frog gave him a look as if to say, What a shame. Apparently Frog was very fond of Anna Karenina. ‘Still, Mr. Katagiri, I do not believe that you will leave me to fight alone. I can tell. It’s a question of balls-which, unfortunaly, I do not happen to possess. Ha ha ha ha!’ Frog laughed with his mouth wide open. Balls were not all that Frog lacked. He had no teeth, either. Unexpected things do happen, however.”

Eu aș crede că Mr. Frog este ideea din mintea noastră care ne face să vrem, ne face să avem voință, ne face să mișcăm munții din loc. Mr. Frog este o fantasmă, este iluzia fiecăruia dintre noi care ne ține neclintiți în fața sutelor de cutremure ce se ivesc la tot pasul.

Măiestria lui Haruki Murakami constă în faptul că el a lăsat opera deschisă, a lăsat cititorilor posibilitatea să vină cu o soluție, cu o dezlegare, le-a făcut lectorilor săi un seif la care au propria cheie.