Pe timpuri, Teatrul National din Bucuresti organiza duminica, intre orele 10 si 12, "matineuri literare", la care cate un mare scriitor tinea cate o conferinta, urmata de lecturi, recitari sau exemplificari din diferite piese de teatru ale autorilor despre care se vorbise.
Anuntandu-se ca la unul din aceste matineuri va vorbi Tudor Arghezi sala, destul de mare a "Nationalului", devenise totusi neincapatoare! Directorul Nationalului era Camil Petrescu, care trebuia sa faca si prezentare lui Arghezi in cateva cuvinte. Dar care nu a fost mirarea publicului cand, dupa ce a terminat ce avea de spus Camil Petrescu, iata ca autorul "Cuvintelor potrivite" a gasit de cuviinta sa potriveasca drept introducere la conferinta sa urmatoarele:
– Doamnelor si domnilor, loialitatea ma obliga sa va fac o marturisire, ca sa nu fiu acuzat cumva de mistificare, Doamne fereste, si eventual, sa-mi pierd in fata domniilor voastre bruma de reputatie ce imi fac iluzia magulitoare ca o am! Domnul Camil Petrescu aici de fata, care pute de talent si care este directorul acestei importante institutii de arta, intalnindu-ma deunazi pe strada, m-a oprit si mi-a spus asa, nitam-nisam:
"M-ai indatora foarte mult, iubite domnule Arghezi, daca ai accepta sa-mi tii o conferinta la matineul literar de la National de duminica viitoare!"
"Pai, bine, iubite domnule Camile", i-am dat eu replica, astazi, daca nu ma insel este luni, cand mai am timp si ma gandesc la ea si-apoi s-o si confectionez pana duminica? Ma stii ca eu sunt tipicar, meticulos, pedant – cum vrei sa ma cataloghezi – ca obisnuiesc sa pitrocesc cuvintele de multe ori, pana sa le pun definitiv, in borcanul pe care-l merita!"
"Eu zic, spuse Camil, ca daca n-ai timp sa faci una noua, s-o tii tot pe aia pe care ai mai tinut-o acum o luna la ziaristi, ca e foarte buna si n-a putut s-o asculte tot Bucurestiul!"
Ce era sa fac? zambi Arghezi cu siretenie. Sa-l refuz pe un confrate cum e Camil nu-mi venea la-ndemana. Asa ca vreau sa va marturisesc, dupa cum v-am spus la inceput, ca sa nu aveti vreo deceptie, ca conferinta asta de azi… e aia de acum o luna!
Publicul a izbucnit in hohote de ras si aplauze.
Iar Arghezi si-a rostit apoi conferinta cu calmul si nuantele lui subtile, intr-o liniste de catedrala.
Tudor Arghezi – Corneliu Baba
sursa: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Bajenaru
Lasă un răspuns