Ziua de naștere te deprimă doar dacă îi atribui această opțiune. Ea poate fi la fel de bine o zi obișnuită cu mustăți de cea mai a ta zi din an.
Te trezești, îți bei cafeaua, asculți muzica preferată în timp ce te speli pe dinți și te machiezi, te duci la birou sau mai lenevești în pat, în funcție de ziua din săptămână în care cade, îți mângâi pisica, îți hrănești copilul, ieși cu câinele la plimbare, îți îmbrățișezi partenerul de bună dimineața sau îți zâmbești în oglindă a bună dimineața, după caz și apoi te scoți în lume și te aștepți să le miroși de la depărtare celorlalți a șampanie și a tort, a arbore genealogic, a mamă care urlă în durerile facerii, a copilărie cu cheia de gât și cravată de pionier, a adolescență cu iubiri neîmpărtășite și toane de poet amator, a studenție marcată de prietenii legate pe viață, de iubiri care sapă în memorie gropi în care te ascunzi atunci când te joci de-a v-ați ascunselea cu amintirile și de o colecție impresionantă de idealuri și principii, a maturitate cu aer de lecții învățate și cu poftă de selecție riguroasă a orice lași să ți se întâmple, a toate iubirile, fericirile, tristețile, nimicurile, plictiselile experimentate până atunci. Dar, totuși, nu te miri că pentru ei, pentru străinii care își văd de rutina lor și își ling ca o pisică blana care le acoperă trăitul, ești doar ecoul unor pași care te apropie și te îndepărtează. Va veni și rândul lor. Uneori te și amuzi făcându-le în ciudă pe la spate.
Cel mai mult și mai mult mie una îmi place, însă, faptul că ziua de naștere nu îți bate în pleoape în fiecare an în aceeași zi. Dacă și-ar alege ca zi de vizită doar sâmbăta ar fi simplu. Ai găti, ai cumpăra ceva de băut, ai da o petrecere pentru cei mai apropiați prieteni, ai ieși în oraș sau ai sta închis în cameră ca să îți pui la marinat depresia în suc propriu, ți-ai spune la mulți ani și ai avea duminica ca zi de spa. Dar, nu. Într-un an trebuie să fii pregătit să te sărbătorești într-o luni, iar în altul într-o miercuri, de exemplu.
În anii în care ești născut duminică împrumuți parcă aura acestei zile mofturoase, leneșe și însiropată în tabieturi. Vorbești aproape fără oprire la telefon, mai întâi cu mama, dacă nu îți este prin apropiere, apoi cu toți oamenii dragi care îți încap în buzunarele laterale ale sfârșitului de săptămână, te lăfăi lângă o cafea și aproape că te soarbe ea pe tine din câteva înghițituri, citești, desfaci o sticlă de vin bun, te gândești de două ori înainte de a ieși din pijamale și din papucii de casă, cauți un film bun, te topești de plăcerea de a-ți sparge un timpan cu muzica dată la maxim și, mai spre după-amiază, te încumeți să te vezi cu prietenii și te lași stors ca o portocală de farmec, cu pulpă cu tot.
Da, este al naibii de bine să fii născut într-o zi de duminică.
