Să visăm postmodernist cu Emanuel Swedenborg – Domnul Swedenborg vrea să viseze
Postmodernismul este ca un copil cu suprapotential, dar un copil dificil, prieten cu paradoxul, cu diversitatea, cu trecerile de la un registru emotional la altul. Si atunci cand se rasfrange asupra unui spectacol de teatru, postmodernismul sacaie intelesurile ascunse, incurajeaza fragmentarea si isi revendica evolutia tehnologica, utilizand masinariile moderne ca pe jucarii, intr-un (…)
Citeşte mai mult
Eugen Ionesco: Sub semnul întrebării: Omul (2)
Trebuie sa ramanem oarecum enigmatici?
Adica, ar fi trebuit sa raman mai adancit in enigma, chiar daca critici si spectatorii nu inteleg nimic.
Beckett a reusit mai bine in acest sens. Dar, in cele din urma, lumea si-a dat totusi seama (…)
Citeşte mai mult
Eugen Ionesco: Sub semnul întrebării: Omul (1)
Daca vi s-ar cere sa va faceti acum portretul asa cum vi l-ati facut in cartile dumneavoastra, in jurnalele dumnevaoastra, in Prezent trecut, trecut prezent, cum v-ati prezenta?
E foarte complicat. Nu stiu. Nu stiu cine sunt. Nu stiu ce fac aici. Nu stiu nici de unde (…)
Citeşte mai mult
Să râdem, că şi aşa o ducem prost! – Hollywood Mirage
Umorul, discret ca o domnisoara de pension, subtil si incarcat de semnificatii ca un filosof sau cu bocanci de armata, dar dozat cu masura, face un spectacol de teatru mai atragator, starneste pofta de relaxare si naste personaje carismatice. Sursa sa o reprezinta insusi dramaturgul, experientele, educatia si felul acestuia de a fi. Si daca (…)
Citeşte mai multFlăcările mistuitoare ale conformismului – Focul (451°Fahrenheit)
Indiferent in ce perioada istorica am trai, farame din povestile inchipuite de oameni intelepti, vizionari sau doar cu imaginatie bogata, cu gandul la viitorul indepartat, se pot regasi intr-un prezent al altora. Una dintre cele mai provocatoare fantezii legate de viitor este cea care are in centru tehnologia si dependenta pe care aceasta o produce, (…)
Citeşte mai mult
