Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
19 iulie 2019
Recomandări
Miroși a nefericire
(Ceaiul englezesc)
Pe langa urmele pe care le lasa in camerele inchise cu cheie ale sufletului si mintii, nefericirea se poate ascunde in cele mai banale mirosuri pe care corpurile le emana. 
Daca ai nasul cat de cat scos prin lume, daca stii sa faci diferenta intre parfumul aparentei si mirosul nefericirii, vei sti, de fiecare data cand iesi din barlogul singuratatii, daca ai dat peste un om nefericit in drumul tau spre o ceasca de cafea, spre un film sau o piesa de teatru, spre o intalnire care-ti poate masura propria-ti nefericire.
Nefericirea isi schimba mirosul si in functie de varsta.
Nefericitii care inca se mai bucura de tinerete, isi iau drept scut cochetaria.

Dar, experienta nasului fin te ajuta sa ii decojesti de aparente, de parfumul cremei de corp, al deodorantului, al cremei de fata sau al fondului de ten si sa le le adulmeci adevaratul miros, cel care se amesteca cu toate celelalte esente de viata traita dupa anumite norme, dar nu se pierde.

Acel miros este un parfum de insomnie cu accente de anxietate, depresie, miros de tigara, de cafea neagra, de foame inhibata sau incurajata sa isi faca de cap.
Aceasta este nefericirea spalata in fiecare zi cu cel mai scump detergent, cu cele mai scumpe cosmetice si ambatala cu cele mai bune haine din garderoba. 

Daca te vei apropia de un astfel de nefericit si ii vei spune, plin de intelegere, “nu este nevoie sa te ascunzi, pentru mine mirosi din departare a nefericire”, il vei da imediat de gol. 
Toate celelalte parfumuri se vor evapora si nu iti va mai mirosi decat a frica, a ciuda, a urat, a minciuna, a singurate, a dezamagire.
Insa, nefericitul nu iti va fi recunoscator ca l-ai gasit. 
Dimpotriva. 

Te va privi ca pe un nebun si isi va lua cat va putea de repede talpasita, cu nefericire cu tot in spate.
Nefericitii atinsi de ghearele nepilite ale batranetii sunt, insa, mult mai neatenti cu mirosul propriei nefericiri, nu se mai obosesc catusi de putin sa il ascunda, toata eneregia lor este inghitita de rutina, de amintirea a ceea ce erau candva.
Tocmai de aceea, hainele le miros a ultima data cand au fost spalate de mana cuiva drag care s-a dus de ceva vreme, parul a perna de pe canapea roasa de pisica, pielea a odai de altadata, unghiile le sunt ingalbenite ca foile unei carti uitata de ani de zile deschisa in bataia soarelui din fereastra.

Mirosul lor il simti si fara sa ai nas scos prea des prin lume.

E acolo ca dovada a traitului, a renuntarii, a faptului ca odaile mintii si sufletului nu au mai fost aerisite de ani de zile, intrucat cheia s-a pierdut intr-un pe parcurs dezamagitor.
Lor nu indraznesti sa le spui ca miros a nefericire.

Nu poti decat spera ca cineva, intr-o zi, pana nu va fi prea tarziu, va sparge un geam al acestor incaperi ferecate si le va aerisi.

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate