Speranța este una dintre cele mai simandicoase și mai pline de paradoxuri doamne pe care le cunosc.
Unii o tratează ca pe o damă de companie și îi fac avansuri de câte ori au ocazia.
Alții, dimpotrivă, se poartă cu ea atât de delicat și de stângaci de parcă ar fi singura virgină rămasă într-o lume care și-a pierdut orice urmă de principiu.
Ei, însă, nu îi pasă unde se naște, cu cine se însoțește, unde doarme
Și crede despre sine că este mai degrabă frivolă.
Îi place să călătorească singură, întotdeauna cu același tren personal și stingher și nu se teme de moarte pentru că știe că se va pierde ultima,
Oscilează între azi și ieri, între uite-mă și nu-s, între efemeritate și eternitate, între îmi placi și te urăsc, între am chef și mă plictisești.
Dar dacă ar fi să facă diferența între cei care au nevoie de ea azi și cei din trecut parcă ar alege trecutul.
Zâmbește și acum nostalgic când își amintește cu câtă delicatețe încercau să își ascundă nevoia de ea acei purtători de frac și acele mâini delicate care își alungau frica printr-o mișcare elegantă de evantai.
Se cam indispune, însă, dacă îi amintești că cel mai cunoscut pseudonim al său este și-mâine-e-o-zi.
Da, se indispune pentru că lipsa de originalitate îi provoacă somn,
Un somn adânc, lung și fără vise.
Somnul ăsta îi răsfață tenul, nimic de zis, dar îi îndepărtează pe cei care au nevoie de ea și îi fac din mână prin gări:
Bărbați cu burtă și chelie rămași singuri, femei trecute de o anumită vârstă bolnave de tristețe pentru că nu mai pot avea copii, bolnavi care știu că nu se vor mai vindeca niciodată dar care totuși o caută, oameni care nu mai știu în ce să creadă, femei care își fac operații estetice în căutarea unei frumuseți ideale pentru ele, copiii care visează la ei mari, îndrăgostiți, însingurați și lista poate continua.
Dar, pentru că pe cât este de frivolă, pe atât este de generoasă, speranța se revanșează față de ei imediat ce se trezește din somn.
Coboară din trenul personal și stingher și începe să flirteze cu cine o așteaptă în gară.
Gara nu este niciodată aceeași,
Nici ea nu este aceeași.
Îi place misterul acesta,
Uită că cine o aștepta îi spunea ieri, chemând-o, și-mâine-e-o-zi
Și i se adresează cu o voce încărcată de senzualitate, cu buze moi, mari și roșii, numai bune de sărutat:
Bună seara, iubite!
sursa foto: stockcake.com
