”Ziua buna se cunoaste de dimineata, spune un proverb. Este insa o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru inceputuri. In viata, spune vocea intelepciunii populare, este important sa incepi cu dreptul. Iar primul sfat care i se da unui copil in prima zi de scoala este „ai grija sa (...)

Lecturarea unei biografii poate fi, pe cat de placuta, pe atat de incarcata de un usor sentiment de vinovatie. De fiecare data cand rasfoiesti viata cuiva, chiar si in paginile unei carti, ai senzatia ca ii faci pe plac indiscretiei.

(...)

Nimeni nu stie destule astazi. Toti vrem sa fim informati. Cu privire la ce? Nu stim exact. Dar am vroi sa stim, sa aflam, sa putem spune – intr-o lume in care in fiecare clipa avem impresia ca se intampla ceva, fara ca noi sa fim la curent. Exista, in vremuri de mare (...)

Mai fata nebuna si dragalasa,

Si zi e pozitiv ca eu te-nsel, ca te uit, ca-mi esti draga numai pe cat te vad cu ochii? Manca-ti-as ochii tai cei dulci, nebuno, dar te iubesc cu sufletul, dar nu stiu nici ce sa-ncep, nici (...)

Joi, 16 ianuarie 2014, ora 19:00, la Andalivia Art Club (Str. 11 iunie 62, Bucuresti) va avea loc o editie aniversara dedicata poetei, prozatoarei si traducatoarei Nora Iuga. 

Cu ocazia implinirii varstei de 83 (...)

Interviul, prin subiectivism si indemnul la solidaritate sau la negare, se dovedeste apt sa nasca o relatie de la distanta intre cititor si intervievat, relatie care, oricat ar fi de ciudata si de atipica, poate dura o viata sau doar cateva minute. Odata inchegat, interviul expune, provoaca, nelinisteste, bucura, elibereaza, reveleaza, pune semne (...)

La numai cateva luni de la intoarcerea din Berlin, rectorul iesean delega pe poet sa participe intr-o comisie restrinsa, ca observator al sau, la examenele elevilor Scolii normale “Vasile Lupu”, la sfarsitul semestrului I, ce-aveau loc la inceputul lui 1875. Director al institutiei din dealul Copoului fusese numit cu putin inainte Samson Bodnarescu. 

Este evident, societatea romaneasca postdecembrista sufera de o boala pe care “o duce pe picioare”. Nu i s-a dat o denumire care sa multumeasca pe toate lumea, dar am putea sa ii spunem simplu ”sa privim in interiorul nostru comunist”. Boala s-a raspandit in toate mediile socio-culturale, dar de manifestat, se manifesta diferit. (...)

Eminescu a fost o fire voioasa, exuberanta. Ii placea mult teatrul si se ducea special la comedii, unde radea cu atata pofta, incat spectatorii din jur erau antrenati si faceau haz mai mult de rasul lui exploziv, decat ce se debita pe scena.

In (...)

Meritele lui Lucian Blaga (1895-1961) ca profesor de filosofie, academician ori membru al corpului diplomatic au fost unanim recunoscute de biografii sai. Insa, debutul acestuia in diplomatie a fost prezentat cu zgarcenie. 

Primul contact al lui Lucian Blaga cu Ministerul Afacerilor Externe dateaza din 28 decembrie 1921, (...)

Pentru a simti din nou pe cineva de care te-ai instrainat trebuie sa te curati de tot uratul dintre voi, sa iti amintesti, sa iei pe rand fiecare sentiment, fiecare privire, fiecare atingere, fiecare cuvant rostit si sa le (...)

Ca de fiecare data, dialogurile cu Romu­lus Vulpescu sint o incintare. Abor­dam orice subiect si-l transcriem cu "i" din "i" si "sint" in loc de sunt, la cererea sa expresa. Era sa zic "la ce­rerea Maestrului". "Mie sa nu-mi spui Maestru, ca ma enerveaza." Cum, ca maestru rimeaza cu Vulpescu…? (ride) "Mi-aduc aminte, (...)

Nimic mai greu, in materie culturala, decat sa vorbesti despre stralucitoarea personalitate a lui Nicolae Iorga, despre vastitatea preocuparilor sale, despre complexul de insusiri superioare, nemaiinttalnite, pana astazi, in lume, la nici un alt barbat de cultura.

Prodigios in tot (...)

Sa rezisti pe piata media cu o emisiune despre literatura este un lucru mai putin obisnuit astazi. Ei bine, Dan C. Mihailescu este „Omul care aduce cartea” de 12 ani. Obiectiv cat ii permite… subiectivitatea, isi compara consecventa in a scrie si citi cu ritmul taranului, „care se trezeste zilnic (...)

Nenea Iancu Caragiale obisnuia sa se intalneasca deseori cu amicii sai, care nu erau putini, la cunoscuta cafenea din Calea Victoriei, vizavi de Capsa, numita "Cafe de la Paix", dupa celebra ei omonima din Paris. Bineinteles, ca era o palida imitatie a marii sale surori, fiind, totusi, unul din localurile de lux ale (...)

Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent si multa imaginatie si pentru ca le place istoria si sunt hipersensibili la tragediile umane in general si la acelea din al doilea (...)

I-am indragit Testamentul francez si  Pe vremea fluviului Amur, dar dupa Fiica unui erou al Uniunii Sovietice sub asteptari si o incercare nereusita de a citi Recviemul pentru Est, nu as fi crezut ca Andrei Makine va mai ajunge curand printre lecturile mele.

Intre timp am dat peste acest (...)

Ce semet erai odinioara, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Si ce mojic! ce mitocan! Ce badaran! Nu te mai recunosc. Parca in hainele tale a intrat alt om si parca celalalt a plecat in pielea goala, pe undeva, prin ceruri ori iad.

Este impresionanta si cu totul iesita din comun, metaforica si mai mult decat originala logodna lui Stefan O. Iosif cu Natalia Negru. 

Se aflau, amandoi la varsta celor dintai fiori de dragoste. 

Delicatul poet a "Patriarhalelor" era student la "Litere" si, (...)

George Cosbuc este unul din putinii poeti romani care a avut o situatie materiala oarecum privilegiata si un editor la dispozitie, in afara, bineinteles, de Anton Pann, I. Heliade-Radulescu si Petre Ispirescu, care, avand tipografiile lor, puteau sa-si tipareasca orice doreau. 

Iata ce le-a povestit Cosbuc cumnatilor sai: 

Nu oricine poate sa abordeze satira politica in scris, la fel cum nu oricine este dispus sa o digere. Se cere, nu doar un simt al ironiei extrem de dezvoltat, o cunoastere in profunzime a structurii unui popor, a mecanismelor sale de functionare, ci si o aplecare spre autoironie demna de maestrii in (...)